Ceva mai dulce...

Astazi scriu despre Regina sufletului meu! Da, scriu cea mai dureroasa postare a vietii mele, dar stiu si simt ca si EA citeste, ii placea mult cum si ce scriam...era atenta la fiecare postare si o aprecia sau ii aducea completari. Nemuritoare zi de 12 august cand a plecat cu zambetul pe buze, s-a dus sus, acolo unde "nu exista nici durere, nici intristare, nici suspin".....cea mai grea zi din viata mea, nu exista cuvinte sa descriu sentimentele si starile prin care am trecut. Nu pot relata si nici marturisii tot...pentru ca au fost trairi unice si nu stiu sa le spun pe nume. Timp de 3 saptamani am alergat nauci din spital in spital sa cautam indurare si sansa...parca toate drumurile se inchideau, EA, in schimb era pe pozitii si nu se plangea o secunda. Noi eram daramati si nestiutori, medicul oncolog era singurul care ne mai scutura si ne spunea sa mergem mai departe ca se poate, exista sanse. E crunt atunci cand auzi doar "nu" si esti parca ferecat intre ...