Astazi scriu despre Regina sufletului meu!
Da, scriu cea mai dureroasa postare a vietii mele, dar stiu si simt ca si EA citeste, ii placea mult cum si ce scriam...era atenta la fiecare postare si o aprecia sau ii aducea completari.
Nemuritoare zi de 12 august cand a plecat cu zambetul pe buze, s-a dus sus, acolo unde "nu exista nici durere, nici intristare, nici suspin".....cea mai grea zi din viata mea, nu exista cuvinte sa descriu sentimentele si starile prin care am trecut. Nu pot relata si nici marturisii tot...pentru ca au fost trairi unice si nu stiu sa le spun pe nume.
Timp de 3 saptamani am alergat nauci din spital in spital sa cautam indurare si sansa...parca toate drumurile se inchideau, EA, in schimb era pe pozitii si nu se plangea o secunda. Noi eram daramati si nestiutori, medicul oncolog era singurul care ne mai scutura si ne spunea sa mergem mai departe ca se poate, exista sanse. E crunt atunci cand auzi doar "nu" si esti parca ferecat intre o mie de lacate si nu-l poti transforma in "DA" .... Intr-un final am ajuns sa ni se mai ofere ceva sperante, am inceput sa credem si sa luptam cu lacrimile, cu disperarea si cu ingrijorarea.
A urmat o alegere, un gen de, astea sunt cartile, cu ele jucam...in asteptarea "As-ului" castigator...ca de fiecare data...
12 August 2016...ora 11 intra in operatie...iese ceva mai tarziu cu toti medicii increzatori in acel "As", zambim si rasuflam usurati. Speranta noastra era din ce in ce mai aproape, ne-am sters lacrimile suroi si sudoarea fruntii...ca am scapat si de aceasta data.... ora 18:10: intram victoriosi, parca, in spitalul nefericit si asteptam ca niste catei bucurosi, agatati de usa de la terapie intensiva, sa o vedem pe EA. Primim insa vestea...ca ea isi alesese alt drum...si nu pe acest pamant....ora 21:00: iese tata cu verigheta in mana....moment in care tot pamantul s-a crapat, ceasul a stat in loc si lumea s-a oprit. Moment....traire...secunde...de nedescris si fara descriere in DEX. Ora 22:30: A pleca EA, de tot!
In cateva cuvinte...de aceea numesc acea zi nemuritoare, pentru ca EA a plecat acolo unde "viata e vesnica". Contractul cu "Pamantul" fusese onorat cu o lupta necontenita intr-o demnitate desavarsita.
Ea este Regina Sufletului Meu si nu aceasta zi a insemnat ea, ci 61 de ani, traiti intr-o continua lupta si iubire neconditionata. Omul meu drag care m-a ales sa ii fiu fetita cea mica, care mi-a indrumat 30 de ani din viata, care m-a invatat ca "sa mori, nu e usor"....
Vreau sa va vorbesc de Regina Mea, despre ce a fost ea si ce a ramas in urma ei, pe vecie.
A fost un om frumos, fizic, putin "plinuta" dar cu o fata rotunda si mereu zambitoare. Chiar daca fizicul nu o ajuta, eleganta cu care purta orice carpita o facea o Regina. Nu iesea in evidenta, decat prin diplomatie si mult bun simt. Avea o fata calda si niste maini superbe, orice durere sufleteasca sau fizica o vindeca cu imbratisari si mangaieri. Erau pufoase si ciudat de calde mereu. Cand eram mica ma linistea cand imi "tinea piciorusul". Simbol al bunatatii si calmitatii. Luptatoare si chinuita de o boala crunta. 11 ani s-a luptat si a demonstrat ca nenorocirea "C" poate fi pusa cu botul pe labe. Patru operatii grele invinse cu demnitate si una, cea mai usoara...lasata sa o elibereze dintr-un corp mult prea bolnav si ciuruit de ace. A iubit mult....si pe multi, poate nu toti au meritat dar niciodata nu s-a plans si nu a regretat un gram din tot ceea ce a oferit. A suferit mult dar cu un zambet ironic si cu putere. A luptat pentru ca stia ca acasa suntem noi, Tati, Ralu si Io. Dar a obosit...nu a renuntat, doar a decis ca e mai bine asa. A luat mereu cele mai bune decizii, cerebrale si gandite. A lasat de la ea mult, poate prea mult...dar nu conta, daca noi eram bine...era si ea. A fost o Doamna, in adevaratul sens al cuvantului si la fel a parasit lumea asta muritoare, ca o Doamna. Asemeni unei regine, oricat de greu i-a fost sau a suferit si-a tinut poporul unit in jurul ei si a luptat ca o lupoaica cu toti cei care atacau. A fost simbol al diplomatiei, a fost solutia pansament pentru poporul ei, de multe ori naravas si poate prea rasfatat.
Acum, cu mana pe suflet, va spun ca cel mai important lucru pe care l-am invatat de la ea a fost: iubirea neconditionata. Asa a iubit ea tot, chiar daca uneori s-a jertfit pentru asta. Poate folosesc cuvinte mari si exagerate, dar nu o laud, asa a fost...Regina Sufletului Meu. A zambit mereu si a avut o vorba sau o fapta buna pentru toti cei care au cunoscut-o, chiar si pentru cateva ore. Sa adaug ca asistenta de la terapie, care a ingrijit-o...atunci cand ne-a dat vestea, plangea!? Nu credeam vreodata ca voi putea sa o privesc cum isi incepe somnul "pe veci" ... astfel de lucruri ma speriau si imi provocau multe neplaceri si fizic si emotional dar ea....chiar si atunci m-a linistit, cu o iubire care radia din somn.
Ca si cum isi pregatea iesirea de pe scena vietii, in ultima perioada mi-a spus multe...pe care, la acel moment nu le realizam si nu le bagam in seama insa acum le apreciez si ii promit ca o sa le respect. Regina Mea... sa lupt pentru fericirea mea chiar daca imi salvez si o secunda, un minut, o luna, un an din viata. Sa fac mereu ce imi spune sufletul dar sa gandesc si sa-mi asum orice decizie pe care o voi lua. Sa imi gasesc mereu puterea in mine si nu in lucruri sau oamenii din jur. Sa raman mereu in picioare si cu capul sus, sa fiu mandra si sa lupt. Sa iubesc orice si sa apreciez tot, nimic nu este pentru totdeauna.
De cand a plecat simt ca a pus un punct in viata mea si a deschis o alta viata. Nu stiu ce imi rezerva viitorul si nici unde ma duce viata...dar sunt sigura ca la mai bine. Toata viata mea am vrut sa o fac mandra ca este MAMA mea si simt ca pana acum am dat-o in bara dar...accept punctul si intorc pagina. Acum am un ingeras in plus, care ma va conduce si imi va deschide usi ferecate si nevazute. Sunt sigura ca de acolo, de unde e...va face sa ne fie bine, mie si intregului popor.
Lectii de viata, cu miile invatate si educatia oferita au facut din mine omul de azi. Prima fusta purtata si pantoful cu tot inalt, mandria de a fii o doamna, ideea de feminin, de clasic si bun gust...toate si multe altele oferite de ea. Pana si in ziua in care am asezat-o acolo unde isi va dormi "somnul vesnic", m-a invatat o lectie. Intamplare sau nu, m-a intalnit cu un om al vietii ei. O "personalitate" a zilelor noastre. Nu sunt genul care sa opresc "vedete" si sa le cer autografe sau sa fac poze cu ele sa le pun pe facebook. Insa, in acea zi m-a indemnat sa-l opresc si sa ii vorbesc. Mi-am cerut scuze si l-am intrebat daca numele de "Anca Negoitescu" ii spune ceva. Ramane blocat si imi raspunde: Daca imi spune ceva?! a fost cel mai special om al vietii mele. O buna perioada din existenta mea a fost marcata de ea. Este un om minunat, special si foarte special. M-am prezentat si l-am anuntat ca MAMA nu mai e. Acel om minunat de special, a plecat. Cu lacrimi in ochi imi spune ca i-am dat o veste foarte proasta si urata, ca prea tanara a plecat, la 61 de ani impliniti pe 15 februarie....wow! am ramas interziasa si mi-au dat lacrimile, siroaie adunate in barba. Ii arat poza cu ea, o strange in brate o mangaie...imi spune ca a iubit-o foarte mult. Ca a insemnat enorm...am mai ramas cateva minute de vorba, ne-am dat mana si ne-am despartit stergand din lacrimi, fiecare. Eram intr-un loc pe care il vizitez des...dar niciodata nu l-am intalnit....exact in acea zi...!? ciudat de intamplator....am reflectat apoi pana tarziu in noapte la acea intalnire, "intamplatoare" si am mai invatat o lectie.
Iubesti si esti iubit...adori si speri ca intr-o zi vei fi fericit alaturi de cine iubesti....dar nu mereu se si intampla. Nu trebuie sa fii impreuna cu un om sa il poti iubi. Nu exista bariere in iubire. Trebuie sa fi minunat de special sa poti trai cu o iubire si sa fii iubit pentru mereu. Sa fii om nu costa bani...si niciodata banii nu iti vor cumpara sufletul si iubirea. Trebuie sa fi minunat sa te iubeasca un alt om...o viata si dincolo de ea.
Mama, regina, doamna, suflet, lumina, energie...EA a fost Regina Sufletului Meu.
Iti multumesc, o viata si dincolo de ea. Nu ne-am despartit, nu ai plecat doar ai ales sa mergi acolo unde nu mai doare si poti sa ajuti la fel de mult si chiar mai mult decat ai fi facut-o daca ramaneai printre muritori. Traiesti mai mult decat ai facut-o pana acum, imi esti alaturi si nu ma vei parasi niciodata. Esti aici si ma indrumi, poate mai bine decat ai facut-o pana acum.
Printre miile de lacrimi, zambesc pentru ca OMUL "Anca Marlena Vlad" a fost MAMA mea! Pentru ca mi-a oferit cea mai buna sora si cel mai minunat tata. Ca ne-a invatat ce inseamna familie si a luptat o viata pentru noi, sa fim bine.
Mi-am luat cu greu Adio de la un corp chinuit...si urez Bun Venit unui inger mai pazitor decat ingerul meu pazitor.
Multumesc si celor care mi-au fost alaturi, cu fapta, gandul sau sentimentul...mi-am dovedit ca am "oameni" in jurul meu pe care i-am castigat prin educatia si comportamentul construit de ea. Ai plecat, lasand in urma emotie si energie pentru noi toti care am fost acolo. Am plans cu totii...dar ne-ai linistit si te-ai ingrijit sa ne oferi puterea de a merge mai departe...cu greu, dar mergem. Lupta si batalia pe care ai dus-o cu viata ta ne-au educat ca....exista viata si dupa cele mai grele incercari. Din umbra, in tacere si cu rabdare...trecem apa...oricat de curgatoare ar fi...pietrele raman.
Pun punct si o iau de la capat, sufar si plang dar ma ridic si merg, asa ti-ar fi placut sa ma vezi. Te-am dezamagit sau nu...dar in memoria ta voi lupta sa demonstrez tuturor ca iubirea neconditionata exista, ca poti fi om si poti ....orice fara sa astepti nimic in schimb. Tati meu, Ralu si Io, te vom iubi mereu, te vom respecta si te vom purta mereu in sufletele noastre!
Mama mea, te iubesc vesnic....
Dragoste si Dor...
Adio, suflet drag!
Sarutmana, draga Doamna!
Adio, Regina Mea!
Da, scriu cea mai dureroasa postare a vietii mele, dar stiu si simt ca si EA citeste, ii placea mult cum si ce scriam...era atenta la fiecare postare si o aprecia sau ii aducea completari.
Nemuritoare zi de 12 august cand a plecat cu zambetul pe buze, s-a dus sus, acolo unde "nu exista nici durere, nici intristare, nici suspin".....cea mai grea zi din viata mea, nu exista cuvinte sa descriu sentimentele si starile prin care am trecut. Nu pot relata si nici marturisii tot...pentru ca au fost trairi unice si nu stiu sa le spun pe nume.
Timp de 3 saptamani am alergat nauci din spital in spital sa cautam indurare si sansa...parca toate drumurile se inchideau, EA, in schimb era pe pozitii si nu se plangea o secunda. Noi eram daramati si nestiutori, medicul oncolog era singurul care ne mai scutura si ne spunea sa mergem mai departe ca se poate, exista sanse. E crunt atunci cand auzi doar "nu" si esti parca ferecat intre o mie de lacate si nu-l poti transforma in "DA" .... Intr-un final am ajuns sa ni se mai ofere ceva sperante, am inceput sa credem si sa luptam cu lacrimile, cu disperarea si cu ingrijorarea.
A urmat o alegere, un gen de, astea sunt cartile, cu ele jucam...in asteptarea "As-ului" castigator...ca de fiecare data...
12 August 2016...ora 11 intra in operatie...iese ceva mai tarziu cu toti medicii increzatori in acel "As", zambim si rasuflam usurati. Speranta noastra era din ce in ce mai aproape, ne-am sters lacrimile suroi si sudoarea fruntii...ca am scapat si de aceasta data.... ora 18:10: intram victoriosi, parca, in spitalul nefericit si asteptam ca niste catei bucurosi, agatati de usa de la terapie intensiva, sa o vedem pe EA. Primim insa vestea...ca ea isi alesese alt drum...si nu pe acest pamant....ora 21:00: iese tata cu verigheta in mana....moment in care tot pamantul s-a crapat, ceasul a stat in loc si lumea s-a oprit. Moment....traire...secunde...de nedescris si fara descriere in DEX. Ora 22:30: A pleca EA, de tot!
In cateva cuvinte...de aceea numesc acea zi nemuritoare, pentru ca EA a plecat acolo unde "viata e vesnica". Contractul cu "Pamantul" fusese onorat cu o lupta necontenita intr-o demnitate desavarsita.
Ea este Regina Sufletului Meu si nu aceasta zi a insemnat ea, ci 61 de ani, traiti intr-o continua lupta si iubire neconditionata. Omul meu drag care m-a ales sa ii fiu fetita cea mica, care mi-a indrumat 30 de ani din viata, care m-a invatat ca "sa mori, nu e usor"....
Vreau sa va vorbesc de Regina Mea, despre ce a fost ea si ce a ramas in urma ei, pe vecie.
A fost un om frumos, fizic, putin "plinuta" dar cu o fata rotunda si mereu zambitoare. Chiar daca fizicul nu o ajuta, eleganta cu care purta orice carpita o facea o Regina. Nu iesea in evidenta, decat prin diplomatie si mult bun simt. Avea o fata calda si niste maini superbe, orice durere sufleteasca sau fizica o vindeca cu imbratisari si mangaieri. Erau pufoase si ciudat de calde mereu. Cand eram mica ma linistea cand imi "tinea piciorusul". Simbol al bunatatii si calmitatii. Luptatoare si chinuita de o boala crunta. 11 ani s-a luptat si a demonstrat ca nenorocirea "C" poate fi pusa cu botul pe labe. Patru operatii grele invinse cu demnitate si una, cea mai usoara...lasata sa o elibereze dintr-un corp mult prea bolnav si ciuruit de ace. A iubit mult....si pe multi, poate nu toti au meritat dar niciodata nu s-a plans si nu a regretat un gram din tot ceea ce a oferit. A suferit mult dar cu un zambet ironic si cu putere. A luptat pentru ca stia ca acasa suntem noi, Tati, Ralu si Io. Dar a obosit...nu a renuntat, doar a decis ca e mai bine asa. A luat mereu cele mai bune decizii, cerebrale si gandite. A lasat de la ea mult, poate prea mult...dar nu conta, daca noi eram bine...era si ea. A fost o Doamna, in adevaratul sens al cuvantului si la fel a parasit lumea asta muritoare, ca o Doamna. Asemeni unei regine, oricat de greu i-a fost sau a suferit si-a tinut poporul unit in jurul ei si a luptat ca o lupoaica cu toti cei care atacau. A fost simbol al diplomatiei, a fost solutia pansament pentru poporul ei, de multe ori naravas si poate prea rasfatat.
Acum, cu mana pe suflet, va spun ca cel mai important lucru pe care l-am invatat de la ea a fost: iubirea neconditionata. Asa a iubit ea tot, chiar daca uneori s-a jertfit pentru asta. Poate folosesc cuvinte mari si exagerate, dar nu o laud, asa a fost...Regina Sufletului Meu. A zambit mereu si a avut o vorba sau o fapta buna pentru toti cei care au cunoscut-o, chiar si pentru cateva ore. Sa adaug ca asistenta de la terapie, care a ingrijit-o...atunci cand ne-a dat vestea, plangea!? Nu credeam vreodata ca voi putea sa o privesc cum isi incepe somnul "pe veci" ... astfel de lucruri ma speriau si imi provocau multe neplaceri si fizic si emotional dar ea....chiar si atunci m-a linistit, cu o iubire care radia din somn.
Ca si cum isi pregatea iesirea de pe scena vietii, in ultima perioada mi-a spus multe...pe care, la acel moment nu le realizam si nu le bagam in seama insa acum le apreciez si ii promit ca o sa le respect. Regina Mea... sa lupt pentru fericirea mea chiar daca imi salvez si o secunda, un minut, o luna, un an din viata. Sa fac mereu ce imi spune sufletul dar sa gandesc si sa-mi asum orice decizie pe care o voi lua. Sa imi gasesc mereu puterea in mine si nu in lucruri sau oamenii din jur. Sa raman mereu in picioare si cu capul sus, sa fiu mandra si sa lupt. Sa iubesc orice si sa apreciez tot, nimic nu este pentru totdeauna.
De cand a plecat simt ca a pus un punct in viata mea si a deschis o alta viata. Nu stiu ce imi rezerva viitorul si nici unde ma duce viata...dar sunt sigura ca la mai bine. Toata viata mea am vrut sa o fac mandra ca este MAMA mea si simt ca pana acum am dat-o in bara dar...accept punctul si intorc pagina. Acum am un ingeras in plus, care ma va conduce si imi va deschide usi ferecate si nevazute. Sunt sigura ca de acolo, de unde e...va face sa ne fie bine, mie si intregului popor.
Lectii de viata, cu miile invatate si educatia oferita au facut din mine omul de azi. Prima fusta purtata si pantoful cu tot inalt, mandria de a fii o doamna, ideea de feminin, de clasic si bun gust...toate si multe altele oferite de ea. Pana si in ziua in care am asezat-o acolo unde isi va dormi "somnul vesnic", m-a invatat o lectie. Intamplare sau nu, m-a intalnit cu un om al vietii ei. O "personalitate" a zilelor noastre. Nu sunt genul care sa opresc "vedete" si sa le cer autografe sau sa fac poze cu ele sa le pun pe facebook. Insa, in acea zi m-a indemnat sa-l opresc si sa ii vorbesc. Mi-am cerut scuze si l-am intrebat daca numele de "Anca Negoitescu" ii spune ceva. Ramane blocat si imi raspunde: Daca imi spune ceva?! a fost cel mai special om al vietii mele. O buna perioada din existenta mea a fost marcata de ea. Este un om minunat, special si foarte special. M-am prezentat si l-am anuntat ca MAMA nu mai e. Acel om minunat de special, a plecat. Cu lacrimi in ochi imi spune ca i-am dat o veste foarte proasta si urata, ca prea tanara a plecat, la 61 de ani impliniti pe 15 februarie....wow! am ramas interziasa si mi-au dat lacrimile, siroaie adunate in barba. Ii arat poza cu ea, o strange in brate o mangaie...imi spune ca a iubit-o foarte mult. Ca a insemnat enorm...am mai ramas cateva minute de vorba, ne-am dat mana si ne-am despartit stergand din lacrimi, fiecare. Eram intr-un loc pe care il vizitez des...dar niciodata nu l-am intalnit....exact in acea zi...!? ciudat de intamplator....am reflectat apoi pana tarziu in noapte la acea intalnire, "intamplatoare" si am mai invatat o lectie.
Iubesti si esti iubit...adori si speri ca intr-o zi vei fi fericit alaturi de cine iubesti....dar nu mereu se si intampla. Nu trebuie sa fii impreuna cu un om sa il poti iubi. Nu exista bariere in iubire. Trebuie sa fi minunat de special sa poti trai cu o iubire si sa fii iubit pentru mereu. Sa fii om nu costa bani...si niciodata banii nu iti vor cumpara sufletul si iubirea. Trebuie sa fi minunat sa te iubeasca un alt om...o viata si dincolo de ea.
Mama, regina, doamna, suflet, lumina, energie...EA a fost Regina Sufletului Meu.
Iti multumesc, o viata si dincolo de ea. Nu ne-am despartit, nu ai plecat doar ai ales sa mergi acolo unde nu mai doare si poti sa ajuti la fel de mult si chiar mai mult decat ai fi facut-o daca ramaneai printre muritori. Traiesti mai mult decat ai facut-o pana acum, imi esti alaturi si nu ma vei parasi niciodata. Esti aici si ma indrumi, poate mai bine decat ai facut-o pana acum.
Printre miile de lacrimi, zambesc pentru ca OMUL "Anca Marlena Vlad" a fost MAMA mea! Pentru ca mi-a oferit cea mai buna sora si cel mai minunat tata. Ca ne-a invatat ce inseamna familie si a luptat o viata pentru noi, sa fim bine.
Mi-am luat cu greu Adio de la un corp chinuit...si urez Bun Venit unui inger mai pazitor decat ingerul meu pazitor.
Multumesc si celor care mi-au fost alaturi, cu fapta, gandul sau sentimentul...mi-am dovedit ca am "oameni" in jurul meu pe care i-am castigat prin educatia si comportamentul construit de ea. Ai plecat, lasand in urma emotie si energie pentru noi toti care am fost acolo. Am plans cu totii...dar ne-ai linistit si te-ai ingrijit sa ne oferi puterea de a merge mai departe...cu greu, dar mergem. Lupta si batalia pe care ai dus-o cu viata ta ne-au educat ca....exista viata si dupa cele mai grele incercari. Din umbra, in tacere si cu rabdare...trecem apa...oricat de curgatoare ar fi...pietrele raman.
Pun punct si o iau de la capat, sufar si plang dar ma ridic si merg, asa ti-ar fi placut sa ma vezi. Te-am dezamagit sau nu...dar in memoria ta voi lupta sa demonstrez tuturor ca iubirea neconditionata exista, ca poti fi om si poti ....orice fara sa astepti nimic in schimb. Tati meu, Ralu si Io, te vom iubi mereu, te vom respecta si te vom purta mereu in sufletele noastre!
Mama mea, te iubesc vesnic....
Dragoste si Dor...
Adio, suflet drag!
Sarutmana, draga Doamna!
Adio, Regina Mea!
Comentarii
Trimiteți un comentariu