Ce senzatie ciudata! M-am inconjurat de niste pereti atat de cunoscuti incat nu-i mai recunosc. Sunt aici din nou si retraiesc momente si imi amintesc cand era cald si frumos. Era EA, ersm noi toti. Acum parca imi aud ecoul cu toate ca nu vorbesc, ci doar ascult. Ascult, privesc, reamintesc, regasesc...nu mai e nimic la fel, cu toate ca sunt toate la locul lor. Nu am mai trait niciodata aceasta senzatie. Sunt din nou, aici, acasa dar aici nu mai e casa mea. Mi-a fost dor, insa as fi preferat sa nu. Acasa este acolo unde "you" a trecut si a lasat atata energie, unde din niste pereti de-un alb murdar a facut sa fie lumina si caldura. Casa mea e acolo unde atunci cand ma trezesc imi oglindeste soarele in retina somnoroasa. Este acolo unde te regasesc de cate ori mi-e dor de tine. Este ciudat, cu toate dispar ca si cum nu ar fi existat, raman doar cicatrici care ma fac cel mai frumos om, asa imi place sa cred. Totul se schimba, nimic nu ramane la fel si oricat de suparata sau trista as fi, stiu ca asa trebuia sa se intample. "You", ai fost acolo, ai lasat multa incredere si energie, iubire si alint, ti-am facut bagajele si ai plecat fugind. Acesta a fost rolul tau...le-ai jucat si ai plecat. Mi-e dor de tine ...dar stiu ca ai plecat spre mai bine. Ai plecat spre ceea ce tu ai nevoie, spre daramarea barierelor si spre urcatul pe cel mai inalt varf. Intr-o zi, cand vom fi pregatiti, stiu ca ne vom reintalni, pentru ca toate cele nespuse, vor fi spuse. Nu stiu ce astept, ah...ba da, astept ca acasa sa-si schimbe hainutele si sa ma astepte din nou, cu toti peretii sufletului ei, acasa. Mi-am luat la revedere, dar nu-i sfarsitul aici. Mi-am luat ramas bun de la acea casa pe care tu ai facut-o acasa, pentru scurt timp. Iti amintesti cand ai spus ca "eu aici raman, nu vreau sa mai plec"....si uite ca ai plecat, fugind. Zilele trecute ti-am zarit masina parcata pe un drum, o recunosc dintr-o mie, am vrut sa ma opresc si sa astept, dar am plecat, pentru ca e pe al drum parcata...nu mai e de ceva timp pe drumul meu.
Asa ca....totul este intr-o continua miscare, schimbare, plecare dintr-o parte in alta. Stii, viata e cand mega fericita, cand trista si intre, exista momentele de revenire si respiro. Asa a fost mereu, stiu sigur ca tot ce trebuie sa fac e doar sa astept sa treaca valul, sa vine iar ce e frumos. Insa mai stii ceva...m-am saturat si am obosit. Vreau sa aud linistea si sa simt lumina aia pe care am trait-o nu de mult, in casa aia cu peretii alb-gri, cu canapeaua mazgalita de Rhea, cu lucrurile nu tocmai multe si nu tocmai puse la locul lor, dar era tot ce aveam nevoie. A fost o noapte cand am venit cu mult dupa ce tu ai adormit, am intrat incet in casa...am privit casa, pe tine dormind, lucrurile aranjate de tine, pe Rhea dand din coada, bucuroasa ca ma vede...si m-am oprit. Mi-a urlat in cap vocea mea...fericita si multumita ca "asta e tot ce imi doresc". Ciudat, nu?! La 3 saptamani dupa, ai plecat. Acum....totul e schimbat, nimic nu mai e la fel si nici nu va mai fi, pentru ca "you" nu mai esti, casa are peretii de un alb imaculat, canapeaua nu mai e mazgalita de Rhea, lucrurile sunt puse la loc, insa in alt loc. Parchetul nu ma mai enerveaza, nici culoarea nici ....insa zgomotul pasilor tai lipsa, da. Acum o alta casa o faci acasa, o alta fata iti zambeste si te asteapta acasa.
Toate trec, asa cum va trece si acest val, cum cheia cu breloc e fix o amintire aruncata intr-un colt nefolositor. E doar o perioada, un moment, o stare. Privesc in jur si realizez cat de mult si departe am mers pe drumul vietii. Unde am fost, ce am trait, prin ce am trecut...si zambesc. Am putut, am reusit si sunt mandra. Asa ca, la un moment dat, #mynewlifeafteryou o sa fie de poveste, o sa fie o marca a mea si o sa fie ceea ce o sa ma catere pe varf, mai mult decat sunt azi. Nu, nu vei fi acolo, insa stiu ca de dor, o sa ne revedem, zambind, fiecare cu muntii lui mutati din loc, nu pentru aceeasi munti. La buna revedere, YOU! Bine te-am regasit, casa! Abia astept sa te reintalnesc, ACASA!
Comentarii
Trimiteți un comentariu