E noapte deja, ingerii isi scutura aripile si multe stelute albe, mici si reci se astern in jurul meu, ninge! Sunt pe balcon, acolo unde in fiecare seara inainte sa merg la somn privesc peste case, admir cerul si vorbesc cu tine... astazi e diferit, nu stiu exact de ce. Inca o zi, inca o seara si un nou anotimp, fara tine. Masina ta nu e la locul ei, nici astazi nu ai aparut. Acum e frig, asa ca intru in casa. Pasesc si imi amintesc, ma uit in jur, privesc, te simt...zambesc...
Ai colorat in suflet amintiri ce nu pot fi sterse, momente care ma bantuie dar tot ele ma si bucura.
Hai sa-ti povestesc ceva! Era o zi frumoasa si calduroasa, o zi de emotie si mandrie. M-am aranjat frumos, m-am privit in oglinda unde faceam in fiecare dimineata poza inainte sa plecam, m-am admirat si am plecat. Am ajuns la eveniment si am pasit sigura pe mine pentru ca stiam ca in spatele meu esti tu, omul care ma sustinea, aprecia si ma vedea o "frumusete", da...da, nu am uitat cum imi spuneai. Petrec ceva timp pe acolo, ma bucur de moment, nerabdatoare sa vin spre casa pentru ca ma asteptai. In drum, primeam tot felul de mesaje de apreciere a oamenilor de la eveniment. Care mai de care...sa-si arate interesul. Intorc cheia, deschid usa, intru in casa, Rhea ma intampina...intuneric...dar dintr-o data s-a facut lumina. Ma opresc, inchid telefonul, il arunc pe masa cu dezinteres...ma opresc si privesc in jur. Tu dormeai linistit, asteptandu-ma, simt mirosul de acasa si tot ceea ce tu facusei in asteptarea mea. Ochii s-au umplut de lacrimi fericite si bucuroase pentru ce vedeau...eram Acasa.
M-am asezat pe scaun in bucatarie si nu ma mai puteam misca, zambeam in timp ce imi cadeau si lacrimi. Era tot ce am visat, m-am oprit si mi-am zis...asta este ce am cautat, multumesc pentru ca existi in viata mea! Apoi...bucuroasa m-am bagat in pat langa tine si te-am imbratisat, voiam sa te trezesc...insa dormeai prea linistit si frumos. Am adormit pentru a multa oara, langa tine, zambind! Aceea a fost cea mai frumoasa seara, care imi doream sa nu se termine niciodata...nestiind ca urma sa fie printre ultimele...
Acum inteleg de ce e diferit, pentru ca e primul anotimp fara tine...pentru ca alaturi de tine am trait cel mai frumos anotimp, pentru ca Acasa acum e aici, pentru ca tu m-ai invatat ce e Acasa, pentru ca tu ai fost cea mai frumoasa casa a sufletului meu. Zambesc! Privesc pe geam cum ninge, imi imaginez ca esti aici, imbratisez perna care te asteapta inca si ma bucur ca sunt Acasa.
Multumesc pentru cel mai frumos sentiment trait, chiar daca dorinta ta era sa nu fii Acasa...pentru mine ai fost cea mai frumoasa casa! Stiu ca aici nu vei mai fii vreodata si ca nici nu ti-ai dorit sa ramai, insa iti sunt datoare cu multele litere asternute azi, aici...poate intr-o zi vei citii si iti vei amintii si tu ce bine a fost aici, acasa. Daca vreodata o sa-ti cada in maini aceasta pagina mazgalita, zambeste-i, esti personajul principal, esti cel mai minunat admirator secret, esti cel mai Acasa sentiment al meu, esti tot ce mi-am dorit.
Nu stiu cat din energia pe care a oferit-o momentul am putut sa o transmit si cat cuvintele au putut desena bucuria sufletului meu de atunci...dar tot ceea ce stiu este ca tot ce am simtit atunci nu se va sterge niciodata iar pagina asta mazgalita, acum...e martora juramantului meu. Ti-am promis ca te povestesc frumos, pentru ca definitia omului frumos, esti tu.
Suflete, pe unde ai ajuns? Eu simt ca azi, ai mai trecut o strada...te mai zaresc putin, dar asta se intampla doar pentru ca am ochelarii curati. Mi-as fi dorit sa te opresc putin sa iti pot multumi, dar esti atat de grabit si atat de multumit cu ceea ce noua ta casa iti ofera...incat prefer sa sper ca intr-o zi vei citii aici. Eu ma opresc, nu te mai strig, nu iti mai fac cu mana si nici nu te mai fac atent...eu am ramas cu cel mai puternic sentiment .... Acasa!
Te ador, litera mea minunata!
Comentarii
Trimiteți un comentariu