Vrei sa stam putin de vorba!? ma bucur ca te reintalnesc, parca a trecut o vesnicie de la ultima noastra intalnire si totusi parca a fost o secunda. Timpul este relativ, intr-o lume in care toti alearga dupa diferite umbre si fantome. Eu de cateva zile m-am oprit, m-am oprit complet. Nu stiu exact de ce, insa stiu ca m-am oprit. Nu esti curios din fire sau poate foarte curios fiind, faci ca lumea sa-ti vorbeasca fara sa vrea tocmai. Din ce m-am oprit? Din a te cauta :) stiu unde esti, cu toate ca nu am adresa, insa nici nu o mai vreau. Daca ai stii cam cate seri imi doream sa visez unde te pot gasi sau alergam disperata de colo-colo sa te gasesc...acum e liniste. Ciudat, nu? Liniste cautam, insa o cautam in sufletul tau si de mana cu tine, zambind in soare. Nu stiu unde esti, daca citesti, daca dormi, daca scrii sau imbratisezi un alt zambet, dar nici nu mai stiu cat conteaza, e prea liniste ca sa ma agit cu multe vuiete de ganduri si distrageri de la tot. A fost un drum greu, cu multe pietre carate in spate si vise daramate. Acum ca am ajuns aici, nu mai conteaza restu', zic multumesc, ma inclin si zambesc. Inca de la inceput ti-am cautat alinturi si cand credeam ca am gasit, ai fugit, acum ai ramas o simpla litera din alfabet, insa am inghesuit in ea o gramada de frumuseti dar si dezamagiri. Esti cea mai complexa litera din alfabetul meu, frumoas rotunjita, eleganta, dar la final, prea ascutita pentru sufletul meu.
Stiu ca as vrea sa mai astern in fata ta milioane de cuvinte si litere, dar prefer sa le pastrez pentru alta data. Lumea asta e prea mica si adaposteste atatia oameni incat inevitabil o sa ne intalnim din nou. Acum raman tacuta, ascult linistea si visez la tot ceea ce imi doresc sa fiu. Fiecare minut ce trece ma apropie de ceea ce speram sa te faca mandru ca ma tii de mana pe mine si nu o alta mana. Ieri, o faceam pentru tine si pentru bucuria de a fii tu aici, azi, o fac pentru mine si pentru bucuria ca toti, pe rand, au venit si au pleca...insa eu am ramas. Cel mai important om din viata mea sunt eu, indiferent de cine e sau nu, pentru cine sunt destul sau nu, pentru cei care vad rosu doar in parul meu sau multe argumente ca sa plece.
Nu mai am parul rosu pentru ca azi am curatat tot in jur, inclusiv tot ceea ce inca iti mai apartine. Zambesc pentru ca s-a intamplat, mi se mai umezesc ochii cateodata insa ridic capul mandra si privesc. Te zaresc undeva, in departare, esti in acea multime care si-a pierdut rabdarea inainte de a afla cat poate sufletul iubi sau mintea, crea. Nu, nu-i vina ta si nici a mea...e vina timpului relativ si a multelor lucruri organizate deja, cu ceva timp inainte poate sa ma si cunosti. Auzi la mine, sa ma cunosti, nici nu ai apucat...chiar daca calitatile tale credeau ca ma stiu ca in palma, nu, nu stii de ce pot fi instare si nici nu m-ai privit cum mut muntii din loc. Degeaba imi tot arati cum tu ii muti acum, sperand ca voi intelege de ce ai ales asa...nu-i ca si cum mai conteaza, pentru mine, ce poti acum. Iti doresc numai de bine si la intalnirea viitoare sa fii o versiune a ta mai buna decat cea de azi, dar nu esti versiunea mea si asa cum mereu ti-am spus, majoritatea sau in general, nu sunt elementele mele de interes. Eu nu traiesc cu lumea, asa cum tu credeai ca o fac, eu traiesc cu The One in minte si in suflet...dar pentru ca imaginea a fost mai importanta, ai vazut doar ce ai vrut.
Stiu ca, aceasta intalnire ramane mazgalita aici, ca esti departe si fara vreo cale de a te intoarce, dar azi, acum, aici...am ramas eu, doar eu. Iar am vorbit prea mult!? Bad habits, die hard, asa cum tu mi-ai zis-o in multele ore petrecute vorbind si implorandu-te sa ramai, cu cuvinte sau fara. Asa ca prefer sa ma intorc in liniste, sa tac si sa astept. Rabdarea reprezinta puterea si daca ceva stiu despre mine, este ca lipsita de putere nu ma vei gasi niciodata. Uneori puterea de a spune "te iubesc" fara ca celalat sa iti raspunda, puterea de a spune "te ador" atunci cand usa ti-e inchisa pe dinauntru, puterea de a recunoaste ca suferi atunci cand auzi doar "imi pare rau, chiar imi pare rau", puterea de a te ridica dupa ce picioarele's luate atunci cand citesti "o pauza mica, nu una mare, nu vreau sa zic pa acum", puterea de a zambi atunci cand multe lacrimi ai strans in barba, puterea de a te aduna bucati si de a te reorganiza, puterea de a renunta la rosu aprins, pentru ca un rosu mai inchis este asortat cu tot ceea ce simti si chiar puterea de a scoate tot din casa sufletului si a revopsii peretii goi...este de fapt mai mult decat ai sa gasesti in "red signs" si sa pleci de la ceva, catre ceva pe care il pregateai deja.
Este prima postare lipsita de poze, de ce?! pentru ca acum exista doar un folder numit "Fericire", pentru ca The One, e doar o litera din alfabet, o litera zgariata in piele, o litera ce inghesuie prea multe, sa mai aiba nevoie si de poza.
Stiu ca, oricine citeste aceasta intalnire o sa inteleaga ca ai fost tot intr-un nimic ce a ramas.
Ramai cu bine, fiecare dintre noi are multe povesti de trait si multe roade de cules. Stiu ca, eu am sadit cele mai sincere, iubite, adorate si dorite seminte...asa ca, la un moment dat, voi culege aceleasi roade. Tu ce ai sadit? ... orice ai fi sadit, chiar imi doresc sa culegi cele mai coapte si dulci roade, cu toate ca m-ai considerat stricata si ai vazut peste gard, la vecini, alt rod frumos si rumenit... cu timpul o sa stii ca lucrurile nu au stat chiar asa.
In mod normal ti-as spune ca te astept in vis, dar azi iti spun sa iti traiesti visul tau, al meu e mult prea linistit si tacut sa il mai poti vizita.
Pe curand, pentru ca stii cum e, daca nu e bine, inseamna ca sfarsitul nu-i aici!
Stiu ca as vrea sa mai astern in fata ta milioane de cuvinte si litere, dar prefer sa le pastrez pentru alta data. Lumea asta e prea mica si adaposteste atatia oameni incat inevitabil o sa ne intalnim din nou. Acum raman tacuta, ascult linistea si visez la tot ceea ce imi doresc sa fiu. Fiecare minut ce trece ma apropie de ceea ce speram sa te faca mandru ca ma tii de mana pe mine si nu o alta mana. Ieri, o faceam pentru tine si pentru bucuria de a fii tu aici, azi, o fac pentru mine si pentru bucuria ca toti, pe rand, au venit si au pleca...insa eu am ramas. Cel mai important om din viata mea sunt eu, indiferent de cine e sau nu, pentru cine sunt destul sau nu, pentru cei care vad rosu doar in parul meu sau multe argumente ca sa plece.
Nu mai am parul rosu pentru ca azi am curatat tot in jur, inclusiv tot ceea ce inca iti mai apartine. Zambesc pentru ca s-a intamplat, mi se mai umezesc ochii cateodata insa ridic capul mandra si privesc. Te zaresc undeva, in departare, esti in acea multime care si-a pierdut rabdarea inainte de a afla cat poate sufletul iubi sau mintea, crea. Nu, nu-i vina ta si nici a mea...e vina timpului relativ si a multelor lucruri organizate deja, cu ceva timp inainte poate sa ma si cunosti. Auzi la mine, sa ma cunosti, nici nu ai apucat...chiar daca calitatile tale credeau ca ma stiu ca in palma, nu, nu stii de ce pot fi instare si nici nu m-ai privit cum mut muntii din loc. Degeaba imi tot arati cum tu ii muti acum, sperand ca voi intelege de ce ai ales asa...nu-i ca si cum mai conteaza, pentru mine, ce poti acum. Iti doresc numai de bine si la intalnirea viitoare sa fii o versiune a ta mai buna decat cea de azi, dar nu esti versiunea mea si asa cum mereu ti-am spus, majoritatea sau in general, nu sunt elementele mele de interes. Eu nu traiesc cu lumea, asa cum tu credeai ca o fac, eu traiesc cu The One in minte si in suflet...dar pentru ca imaginea a fost mai importanta, ai vazut doar ce ai vrut.
Stiu ca, aceasta intalnire ramane mazgalita aici, ca esti departe si fara vreo cale de a te intoarce, dar azi, acum, aici...am ramas eu, doar eu. Iar am vorbit prea mult!? Bad habits, die hard, asa cum tu mi-ai zis-o in multele ore petrecute vorbind si implorandu-te sa ramai, cu cuvinte sau fara. Asa ca prefer sa ma intorc in liniste, sa tac si sa astept. Rabdarea reprezinta puterea si daca ceva stiu despre mine, este ca lipsita de putere nu ma vei gasi niciodata. Uneori puterea de a spune "te iubesc" fara ca celalat sa iti raspunda, puterea de a spune "te ador" atunci cand usa ti-e inchisa pe dinauntru, puterea de a recunoaste ca suferi atunci cand auzi doar "imi pare rau, chiar imi pare rau", puterea de a te ridica dupa ce picioarele's luate atunci cand citesti "o pauza mica, nu una mare, nu vreau sa zic pa acum", puterea de a zambi atunci cand multe lacrimi ai strans in barba, puterea de a te aduna bucati si de a te reorganiza, puterea de a renunta la rosu aprins, pentru ca un rosu mai inchis este asortat cu tot ceea ce simti si chiar puterea de a scoate tot din casa sufletului si a revopsii peretii goi...este de fapt mai mult decat ai sa gasesti in "red signs" si sa pleci de la ceva, catre ceva pe care il pregateai deja.
Este prima postare lipsita de poze, de ce?! pentru ca acum exista doar un folder numit "Fericire", pentru ca The One, e doar o litera din alfabet, o litera zgariata in piele, o litera ce inghesuie prea multe, sa mai aiba nevoie si de poza.
Stiu ca, oricine citeste aceasta intalnire o sa inteleaga ca ai fost tot intr-un nimic ce a ramas.
Ramai cu bine, fiecare dintre noi are multe povesti de trait si multe roade de cules. Stiu ca, eu am sadit cele mai sincere, iubite, adorate si dorite seminte...asa ca, la un moment dat, voi culege aceleasi roade. Tu ce ai sadit? ... orice ai fi sadit, chiar imi doresc sa culegi cele mai coapte si dulci roade, cu toate ca m-ai considerat stricata si ai vazut peste gard, la vecini, alt rod frumos si rumenit... cu timpul o sa stii ca lucrurile nu au stat chiar asa.
In mod normal ti-as spune ca te astept in vis, dar azi iti spun sa iti traiesti visul tau, al meu e mult prea linistit si tacut sa il mai poti vizita.
Pe curand, pentru ca stii cum e, daca nu e bine, inseamna ca sfarsitul nu-i aici!
Comentarii
Trimiteți un comentariu