Ceva mai dulce...

Hey! Daca tot e august, tot e mare, soare, cald, nisip...stiti cum revine valul mereu, mereu la tarm?! asa si eu...am revenit  cu o noua fila, mazgalita virtual, sa mai astern unu, doua ganduri. Ma tot gandesc de vreo doua saptamani la aceasta postare si nu ma hotarasc cum si in ce fel...asa ca e foarte posibil sa fie cea mai incurcata si fara inteles postare a mea. Am incredere in voi, ca o sa va incante pana si cele mai alambicate cuvinte asternute intr-o dezordine ordonata :) intre o virgula si un punct. Mi-era dor sa scriu, mi-era dor sa mai las din jucariile stricate, din pietrele care imi ingreuneazaa rucsacul fiecarei zile....asa ca ... uite-ma in fata laptopului, intr-o duminica la pranz. In imediata apropiere, ma priveste nedumerit noul membru al familiei, Sarmis. Un catelus foarte sclifosit, care a aterizat la noi in curte, cel mai probabil trimis de un Ingeras de Sus. Va spun ca e sclifosit...pentru ca ma distreaza, cred ca Ingerasul ni l-a trimis sa vedem cam cat...