Ceva mai dulce...

Hey! Daca tot e august, tot e mare, soare, cald, nisip...stiti cum revine valul mereu, mereu la tarm?! asa si eu...am revenit  cu o noua fila, mazgalita virtual, sa mai astern unu, doua ganduri. Ma tot gandesc de vreo doua saptamani la aceasta postare si nu ma hotarasc cum si in ce fel...asa ca e foarte posibil sa fie cea mai incurcata si fara inteles postare a mea. Am incredere in voi, ca o sa va incante pana si cele mai alambicate cuvinte asternute intr-o dezordine ordonata :) intre o virgula si un punct. Mi-era dor sa scriu, mi-era dor sa mai las din jucariile stricate, din pietrele care imi ingreuneazaa rucsacul fiecarei zile....asa ca ... uite-ma in fata laptopului, intr-o duminica la pranz. In imediata apropiere, ma priveste nedumerit noul membru al familiei, Sarmis. Un catelus foarte sclifosit, care a aterizat la noi in curte, cel mai probabil trimis de un Ingeras de Sus. Va spun ca e sclifosit...pentru ca ma distreaza, cred ca Ingerasul ni l-a trimis sa vedem cam cat...

Hey! ... am uitat si cum sa incep, a trecut ceva timp de cand nu ne-am mai intalnit...suntem straini sau poate nu!? Au trecut zile, saptamani, luni...de cand nu ne-am mai imbratisat gandurile si ideile dar uite...ca orice ar fi tot aici raman. Dupa atata timp ai spune ca nu ne mai cunoastem insa nu avem cum, fiecare si-a lasat amprenta pe acolo pe unde a fost...odata. Chiar daca a trecut timpul si poate te-am neglijat...ma reintorc si scriu din nou. Astazi e despre mine si ceea ce gandesc, traiesc si simt. Dupa o perioada de tranzitie, am de fapt curajul sa spun ca este, de fapt, un nou inceput al meu, revin si impartasesc momente si trairi. Nu este despre tine, el, ea sau voi toti, este despre mine cea de azi. Au trecut 5 luni de cand am inceput un nou an si m-am hotarat sa incep si un nou "eu", sa las in urma tot ce a fost si oarecum sa o pornesc de la 0. Nu ma ascund si nici nu ascund, a fost groaznic si crunt, greu si foarte greu...dar uite-ma ce mare am crescut...