Astazi e despre mine si ceea ce gandesc, traiesc si simt. Dupa o perioada de tranzitie, am de fapt curajul sa spun ca este, de fapt, un nou inceput al meu, revin si impartasesc momente si trairi. Nu este despre tine, el, ea sau voi toti, este despre mine cea de azi.
Au trecut 5 luni de cand am inceput un nou an si m-am hotarat sa incep si un nou "eu", sa las in urma tot ce a fost si oarecum sa o pornesc de la 0. Nu ma ascund si nici nu ascund, a fost groaznic si crunt, greu si foarte greu...dar uite-ma ce mare am crescut. :) In toata aceasta lupta am aflat si eu cat de rau poate sa doara "dorul", mi-e dor de tot dar mai ales de Regina Sufletului Meu. Mi-e dor sa o aud vorbind, sa o aud certandu-ma, mi-e dor sa ma stranga in brate, mi-e dor sa se uite ciudat la mine atunci cand nu-i convine ceva, mi-e dor de mainile ei perfecte, mi-e dor de tot ...si doare. I-am scris o scrisoare pe care inca nu am "trimis-o"...pentru ca inca mai scriu... M-am intalnit in vis cu Ea, perfecta si minunata asa cum numai eu o stiu...simteam ca nu vreau sa se termine visul, sa mai petrec putin timp alaturi de ceea ce a insemnat pentru mine "MAMA".
In toata aceasta perioada am cunoscut oameni, am reintalnit oameni, am lasat oameni in urma. Stiu poate suna ciudat si destul de necunoscut pentru mine, nu credeam vreodata ca voi fi instare sa renunt eu la "oameni". Asa cum am mai spus-o in nenumarate randuri sunt construita din iubire si invatata sa iubesc neconditionat. Faptul ca am lasat oameni in urma, nu am facut-o pentru ca nu ii mai iubesc, ci tocmai pentru ca i-am iubit prea mult si oarecum le inchideam spatiul cu acest sentiment...uneori prea puternic. Au fost momente cand am simtit ca doar Dumnezeu si Mama imi mai sunt alaturi, in rest ma simteam singura, insa ma bucur ca asa am invatat sa ma iubesc mai intai pe mine, sa ma apreciez pentru ceea ce sunt si sa imi gasesc fericirea in mine, fara sa ma mai agat de "oameni". Dupa cum bine am mai spus-o, "prietenul meu dulce" mi-a creat o dependenta de "antidot" pe viata...si imi ajunge...el imi creeaza destul, nu mai am nevoie si de alte genuri de "dependente".
Astazi scriu pentru ca in tot acest timp de tacere am fost observator. Unul al meu si al lucrurilor care au intrat cu mine in contact. Din pacate, nu sunt foarte fericita pentru tot ceea ce am realizat, observand doar...nu sunt foarte impacata cu dorul... inca mi-e dor dar am invatat sa traiesc si asa.
Acum imi tot alearga prin cap intrebarea, de ce atata rau? pentru ce raspundem cu rau cand ni se face bine, de ce suntem incapabili de a mai fii si buni? Pentru ce atata ignoranta...si rau intentionat, nepasare si aiureala...cu ce ajuta? Te simti mai implinit ca ai facut un rau intentionat? Ca un om poate plange nopti intregi fara sa primeasca macar...nu stiu...un raspuns la toate aceste intrebari.
Cand am uitat sa mai iubim si am invatat atat de bine sa fim egoisti si sa ne batem joc de orice si oricine ...la fiecare pas. Am spus-o de multe ori, "dragoste cu sila, nu se poate"...dar nici rau degeaba nu-si are sens...parerea mea...
Da, este greu dar am trecut pe aceasta strada. Mi s-a facut rau intentionat...si am fost ranita doar asa...ca "asa a fost sa fie". Nu, nu asa a fost sa fie, asa ai ales TU sa faci. Fiecare dintre noi... ne confruntam si luam decizii...asa ca, a fost decizia TA si doar a ta sa alegi raul...sa alegi sa lovesti fara sa spui de ce...si sa nu privesti o clipa in spate sa vezi daca omul caruia i-ai facut rau...e macar...OK! Ti-e greu sa crezi, acum ca citesti asta, e greu sa crezi ca un om ti-a fost devotat si te-a iubit neconditionat. Mereu ai considerat ca minte, l-ai suspectat de orice lucru, ai aplecat urechea si ai ascultat orice...mai putin pe el. A fost mai usor asa...dar cum sa iti zic eu tie...fiecare fapta are si rasplata. Ciudat, dar dupa multe zile de plans si durut de dor uite ca funcionez si inca bine. Nu ma laud si nu-mi ridic statui...dar sunt mandra de mine si chiar complet impacata cu mine si sunt sigura ca am facut orice, chiar orice, sa imi dai sansa de a imi oferi o secunda din viata ta.
Atunci cand durea rau si retraiam, din amintiri...am realizat ca pe langa un sentiment mult prea puternic ti-am oferit si sansa de a te construi si a indrazni sa speri la omul care esti azi. Da, azi esti un necunoscut, total schimbat...dar tot ce esti a avut un punct de pornire, exact ca atunci cand iei permisul si circuli cu "lamaia" in geam. Dupa ceva timp o dai jos si poate schimbi si masina. Te plimbi mandru cu noua ta masina, cunosti semnele de circulatie cu ochii inchisi, faci drumuri lungi si treci fara panica peste 100km/h...dar nu uita...ca ceea ce conduci acum, nu puteai...fara instructor, "lamaie" si vechea masina pe care ai lovit-o pe la colturi, i-ai mai strambat o aripa...sau un prag cand coborai borduri. Te las...fii fericit si bucura-te de noua masina, kilometrii multi si fara incidente! Oricat ai incerca tu, inevitabil o sa-ti amintesti, de fiecare data cand privesti permisul de conducere ca a existat si o "lamaie" in geam! Mai mult, nu incerca sa arunci "lamaia" sau sa treci pe langa instructor, pe strada si sa te faci ca nu l-ai vazut ca sa-l saluti. Nu te face mai sofer...si nici un om mai "leu" ...
Hey, tu! ai revenit in viata mea...si ti-ai adus aminte ca exist!? Am stat de vorba, mult si bine...ca atunci...ca pe vremuri. Frumoasa revenire, frumoase trairi, plimbari, intamplari. Stau si te intreb sincer, de ce ai revenit!? Ti-era dor de mine? sau nu stiai cum sa o mai faci o data? sa mai dispari inca o data...ca si cum nu ar fi durut destul prima? ...ce te-ai gandit!? a doua oara...e cu noroc, poate fac raul cel mai rau...da,da...iti amintesti?! tu m-ai cautat...si nu o data, de multe ori...si daca imi amintesc bine, ti-ai petrecut aproape o zi intreaga cu mine la discutii. Cred ca "asa a fost sa fie!" nu, dragule, asa ai vrut, asa ai facut. Stiai clar cine sunt si ce pot face pentru tine, stiai prea bine ca mut si muntii ....daca nu intentionai sa ramai, ce sens a mai avut? Te-am respectat pentru tot ce ai fost si gandeste-te ca au fost multe pentru care nu aveam de ce....si ti-am mai demonstrate inca o data cat pot iubi si pana unde....aaa, stai, am uitat, iubesc prea mult, gandesc prea mult si pentru asta, cred, ca ai revenit...sa imi reamintesti. Stai linistit, nu am uitat, nu am uitat nimic si nici nu voi uita vreodata pentru ca, la mine, a fost din suflet nu din plictiseala si monotonie. Pentru mine nu ai fost un om de "circumstanta" ...ai fost poate o jumatate de univers. Stii ce imi zicea mama cand eram mica, ca acolo unde da mama sau tata, creste iar repetitia e mama invataturii...asa ca de aceea m-am facut mare, ca am incasat-o si am invatat lectia. Nu m-a frustrate si nici nu m-a panicat "palma"data de mama, chiar daca s-a si repetat, ci doar m-a educat sa fiu o varianta mai buna a mea! Diferenta este...ca ea nu o facea dintr-un rau intentionat, ci doar sa lupt sa fiu mereu mai buna!
Sunt foarte multe lucruri nespuse...si crede-ma ca nu tu ai castigat, ai pierdut, poate cel mai sincer om din viata ta, dupa mama ta!
Ce s-a mai intamplat...hmm...sa umblam putin la cutiuta cu mesaje...ale amintirilor....ah..da! Nu ma cunosti, habar nu ai despre mine, doar din auzite si povestite...nu ai incaltat pantofii mei si nu ai mers o secunda pe drumurile mele, dar mandru, tu, da tu, omule, imi spui ca ai "empatizat cu mine" ...cand a murit mama...cand am ramas fara....off, dargule, habar nu ai! Crede-ma! Ai empatizat? sau ti-a fost mila? si pe alocuri ai zambit multumit ca tu ai ce ti-ai dorit!? Ti-am demostrat si atunci cat pot sa iubesc si sa respect eu oamenii. Nu, nu ai empatizat, nu aveai cum si nici acum nu ai cum, pentru ca nu stii despre ce e vorba, pe langa faptul ca nu ma cunosti, habar nu ai cum e sa treci prin. Iar de mila ta, crede-ma pe cuvant ca nu am nevoie. Am ajuns azi, aici, singura...cu propriile mele decizii si puteri, o secunda nu ti-am adresat un cuvant, pentru ca nu aveam de ce. Cum tu nu ma cunosteai, nici eu nu ....si de aceea nu m-am purtat ca o "femeie disperata" sa vin sa-ti spun pe nume. Daca nu ai invatat inca, oamenii nu sunt proprietati personale, sunt indivizi. Nimeni nu tine pe nimeni cu forta, nu are cum. Fiecare dintre noi isi alege unde si cu cine sa isi petreaca timpul, sa-ti spun acum, sau sa te las pe tine sa afli...!?!? si as mai spune ceva, chiar daca o sa te invete viata, la un moment dat, o lupta castigata niciodata nu incheie un intreg razboi sau ....daca vrei si alta strategie militara, faptul ca renunti nu inseamna ca esti las si nici ca armata ta e mai buna, de multe ori...este probabil ca teritoriul vizat sa-si piarda interesul pentru tara mea, oricat de mult l-ai iubi si ti l-ai dori! Eu iti doresc succes si la cat mai multe victorii, castigate cu sau fara a te folosi de oameni sau de nefericirea lor.
Zambiti, va rog! da, sunteti oameni despre care eu am scris, probail viata ne va reintalni dar ne va aseza pe trepte diferite!
"Nu-s vreo usa de biserica, dar cred in ea
C-am gasit linistea mea, cand mi-era crucea mai grea
Imi dau singur haina jos, tu dezbraca-ma de piele
Sa vezi omul rau vorbit de gurile rele..."
Intr-o totala alta si alta ordine de idei exista oameni care au fost acolo. Au fost si au ramas, ori i-am cunoscut, m-au apreciat, le-a placut si au ramas. Pentru toti ei, sunt EU! da, cu partile mele rele si mai ales cele bune, care au auzit multe dar nu au crezut in ele. Oameni dragi care nu au fugit nici atunci cand eram "balaurul cu 7 capete", nu s-au speriat cand eu le-am zis vorbe, de multe ori grele. Nu s-au lasat intimidati de povesti si razbunari. Sunt toti aceia care sunt bucurosi sa imi auda vocea, care ma cauta atunci cand lipsesc o zi. Pentru ei nu gandesc prea mult, nu iubesc prea mult sau, chiar daca o fac, ma accepta asa cum sunt, defecta si rebela. :) Am primit maini intinse sau armament pentru a ma ajuta sa trec valtoarea. Fiecare om din viata mea are locul lui in suflet. Sa le mai multumesc?! nu am cuvinte ...si nici nu cred ca se asteapta, stie fiecare ceea ce am fost, sunt si isi doresc sa devin o varianta mereu mai buna. Exista si oameni care au reaparut in viata mea, pentru ca mi-am dorit, pentru ca am vrut sa vad ....ce mai fac? Am regasit un om modificat, pe alocuri si il apreciez. Ma bucur ca in toata nebunia si agitatia asta numita "viata" mai exista si astfel de specimene :) iar fericita castigatoare a unui astfel de om, sunt eu.
Dupa toate cele adunate, ma regasesc chiar si pe mine. Ma bucur sa te cunosc, tu, omule, Ioana. Ai invatat in sfarsit ca meriti, ca esti un om bun, ca trebuie sa te apreciezi mereu si sa te asezi mereu pe primul loc in viata ta. Ca esti putin mai consecventa si mai increzatoare in tine. Ai invatat sa te iubesti neconditionat in primul rand pe tine. Esti mandra de ceea ce esti si ce ai devenit. Lupti pentru binele si fericirea ta, oricare ar fi aceea. Ai ridicat capul dintre umeri si ai zambit la soare, pentru ca si azi a rasarit inclusiv pentru tine. Ai aflat ca viata nu te asteapta, ca atunci cand iti este rau nimeni nu te poate ajuta mai mult...dacat, da,da...chiar TU! Ai descoperit pentru a mia oara "America", ca viata nu este mereu asa cum ti-o doresti...dar poti sa nu renunti. Ti-ai permis sa fii TU! Sa te trezesti dimineata, sa stergi lacrimile uscate si sa zambesti pentru ca cineva...clar in lumea asta mare (aici includ si cerul) te iubeste neconditionat. Ca nu are niciun sens sa iti faci rau, pentru ca nimeni nu se va stresa sa iti fie bine. Ai vazut ca te-ai distrus de suferinta...si nu a fost bine, chiar deloc. Cand analizele te-au anuntat ca nu esti pe drumul ala drept...nimeni nu s-a duelat cu ele, doar tu! Ti-ai inaltat visele la cer si ai avut incredere ca acolo sus...cineva ti le va asculta. Ca nu are niciun sens sa raspunzi cu rau...asa cum altii ti-au facut-o, tu nu esti "ei", esti TU! Ca esti o editie limitata si nu mai exista prea multi ca tine...si chiar daca planurile alea frumoase si roz ti-au fost date peste cap... poti trai si fara, important este sa traiesti frumos! Dumnezeu e frumos si iubire, mama a fost frumos si iubire... tu cum poti sa traiesti altfel, decat in frumosul tau si in iubirea de tine! Atunci cand ai renuntat la ceea ce ti-ai dorit si ai asteptat, nu ai fost nici lasa si nici slaba, din contra, ai ales partea cea mai grea si uite, chiar te-ai descurcat cu ea! Faptul ca ai trantit usa trecutului, in urma ta...si ai scormonit dupa o cheie noua, ca ai incheiat un capitol al unui vechi inceput....te-a construit mai frumos si mai rezistent, te-a adus la ceea ce esti de fapt, un OM, iar "oamenii" sunt rari si greu de intalnit. Asa ca, azi, zambesc si EU!
Glicemii insorite, va doresc! Usi frumoase! Lupte corecte! Drumuri luminate! Doruri mai putin dureroase! Iubiri neconditionate! si multi Oameni frumosi!
Dragoste si dor!
Sarutmana Doamna!
Te iubesc, Regina Mea, AM !
Mi-e dor de tine, mama!
Multumesc, Ingere mai pazitor decat ingerul meu pazitor!
Multumesc, oameni dragi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu