Buna,
Sunt Ioana si ma inscriu printre cei mai dulci dintre pamanteni!
Am 27 ani, maritata, fara bebe...lucrez cu mine si cu restu oamenilor din jur :-)
Am fost diagnosticata cu "un fel de diabet" acum 2 ani, acum am un diagnostic clar: Diabet tip 1, insulino-dependent. Doi ani am tot sperat intr-o minune, am crezut ca poate este Mody, ca ceva se va intampla si ma voi trezi din visul meu urat. Insa, a fost fix invers, m-am trezit intr-un cosmar. Am trecut prin mana a mai multor doctori (povestim intr-un alt post de ce...) pana l-am intalnit pe dl. Prof. Lichiardopol.
Recent am primit vestea ca trebuie sa incep tratamentul cu piscaturi...si m-am decis sa incep sa scriu incurajata fiind de ceilalti ca si mine...
Este un blog despre si cu trairi alaturi de noul meu prieten, pe viata, DIABETUL.
Va multumesc!
Tot ceea ce scriu aici, sunt doar trairi si sentimente ale mele, nu sunt medic, nu stiu sa tratez, nu pot da sfaturi mediacale.
Pentru orice problema medicala apelati la medicul curant.
Cea mai frumoasa declaratie pe care o poti face cuiva. Fraza asta practic iti muta Universul din loc. Ce poate fi mai frumos decat sa declari unei persoane ca iti pare rau ca ai intalnit-o acum si ai pierdut timp pretios, ca ti-ai fi dorit ca multele zile trecute sa nu fi fost risipite alaturi de alti oameni si nu acel om care ti-a adus curcubeul pe cerul inegrit de multe furtuni. Chiar daca e cel mai frumos gand, eu cred ca oamenii intra si ies din viata ta la momentul potrivit. Nimic nu e intamplator, apai oamenii din viata ta. Fiecare isi are locul si prilejul bine stabilit inainte ca noi sa intelegem vreun sens. Unii vin, te educa si pleaca. Ca exista regrete, dorinte strivite sau vise daramate....stiu ca nimic nu este pentru totdeauna, cum nici fericirea, clar, nici tristetea sau suferinta. Sunt doar perioade menite sa te invete ceva. Daca cititi retrospectiv, daramata am fost de fiecare plecare... si asta pentru ca iubesc oamenii si nu mi-e frica de ei. Nu mi-e frica sa rostes...
Comentarii
Trimiteți un comentariu