Cand este bine...

Bonjour! Hallo! Acum ca am aterizat de tot pe pamant, incep sa scriu si sa va impartasesc trairi si sentimente din amintiri si mai ales din inima... Incepem frumos si regulamentar pe zile, ore, minute, secunde... 28.08.2013 - 12:15 ne urca unii intr-un avion roz...prea roz...gandurile mele erau deja plecate, zburau spre Belgia in cautarea unui loc unde sa se ascunda pana cand totul trece si se asterne linistea. Pe scurt, eram anesteziata de frica, lesinata, abia vorbeam...nu stiu cat de coerent...dar Alexu era singurul care intelegea...stiam eu de ce e langa mine. Mama, uimitor o stare buna...zambea...glumea...putin crispata de primul ei zbor cu avionul. Tata ne-a parcat in fata aeroportului si a fugit repede, nici nu a apucat si mi se desprinda lacrima din ochi ca el era si plecat. Il sunase de la Arctic, culmea un om care si-a pierdut sotia in aceeasi lupta cu boala negra cu "C"...imi venea sa alerg pana la el si sa-i las lui lacrimile si frica, poate asa intelegea prin ce trecem...si cata durere si greu este in familia noastra in aceste momente. Am observat ca ii luceau ochii lui tata prin ochelarii aburiti...a fugit repede sa nu-l vada mama... Cu greu trag de bagaj, il tarasc, vrand parca sa ma razbun pe el pentru tot ce simtim fiecare in parte... Stiam ca markerii tumorali erau mari...cuidat de mari...mai ales cel general care niciodata nu fusese mare...nu intelegeam de ce si unde mai vrea nenorocita de celula sa-si formeze o alta casa...ce mai vrea de la noi....de ce mai umbla prin corp...de ce nu ne lasa in pace...sa plece in pustiu si sa ne lase, ne-a chinuit destul... Priveam in jur si mi se parea ca plec la taiere...nu intr-o tara pe care nu am vizitat-o niciodata... Urcam in avion...decolam...un zbor cu un avion plin de copii agitati, distrati...imi distrageau atentia de la panica si gandurile cam grele de dus in spate... Cateva turbulente, goluri de aer...au produs si stomacului meu panica...ca sa nu-mi vina rau am tinut ochii inchisi si stateam nemiscata...groaznic...ganditi-va cate ganduri si-au facut loc, inima era deja de marimea unui pui de purice zgribulit... Aterizam... Ovidiu ne astepta intr-un colt cu un afis pe care scria ingrosat V L A D...ne salutam, parca incepe sa mi se strambe buzele, disperate dupa un zambet... Ne urcam in masina si mergem spre casa...da...casa, asa ne-am simtit intr-o casa care nu era a noastra...ca acasa! Pe drum Ovidiu a inteles parca ce val era in sufletele noastre...si ne-a povestit multe, multe...ne-a facut curiosi...parea asa frumos ce ne povestea, ce puteam vizita...dar imediat imi strapungea creierul ideea ca maine dupa pranz s-ar putea sa vreau sa dispar...daca analiza nu e buna...daca celulele negre si-au facut de cap si au invadat alte locuri...daca...daca...daca...ce-mi trebuie mie Belgia...ce-mi trebuie mie vizitat, plimbat, magneti...eu vreau doar sa fie mama bine... Ziua a trecut greu...sau prea usor incat a parut greu...am cunoscut cele 3 printese ale lui Ovidiu si Diana...apoi am cunoscut-o si pe Diana...o persoana calma si calda care iti inspira ca oricat de rau pare...o sa facem sa fie bine...oameni minunati! II explica Diana mamei ce are de facut, cum va fi ziua urmatoare...ma anunta si pe mine ca nu voi putea sta cu mama...ca este un intreg proces la care eu nu pot lua parte, o ora dupa injectarea substantei radioactive are nevoie de repaus total, eventual chiar sa doarma...disperata urlam in sinea mea...cum sa nu stau cu ea...mereu am stat cu ea....la CT stateam langa ea pana cand intra la aparat....cum sa mearga singura...cum sa o las singura si intr-o tara straina unde nimeni nu ne cunoasta, la EuroMedic toata lumea ne stie...in acelasi timp imi dadeam seama cat de aiurea e sa te cunoasca toata lumea intr-o astfel de clinica...si din nou un tavalug de intrebari cu de ce la inceput...de ce ea, de ce iar, de ce asa :( ... am ajuns in camera mi-am facut rugaciunea ... si am adormit...m-am lipit de Alexu...pentru un moment am crezut ca am devenit o singura persoana...aveam nevoie de sprijinul lui total... M-am trezit la 5:30...speriata dar fericita ca nu am visat nimic...linistita oarecum...am coborat la mama sa o vad...am observat-o prin usa putin deschisa si apoi am fugit sa ma pregatesc...azi e ziua cea mare... E deja 29.08.2013 ...am deschis telefonul si am observat ca azi e zi mare... Praznicul Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul... am zambit..o oaza de speranta a inclotit in suflet, azi e praznicul sfantului meu ocrotitor, e imposibil sa ma lase acum. Am servit micul dejun, Ovidiu pe langa noi...ne-a creat toate conditiile sa fim ca acasa. Mama deja intrase putin in panica...era deja schimbata la fata si isi freca mainile non-stop...simteam dar am inceput sa zambesc, incercam sa o destind, si eu m-am uimit ca inca mai pot zambi. Plecam spre clinica, Maria, printesa mezina ne acompaniaza...genial, exact de ce aveam nevoie. De cand am intrat in casa si ea ne-a intampinat a fost parca intalnirea cu un ingeras...este o minunata fetita blonda cu ochisori albastrii, cu fata de papusa si cu voce de ingeras, calda si cristalina, pusa pe glume si sotii...e o dulce, e minunata. Plecam toti 5 sa o ducem pe mami la clinica...ajungem, deja panica atingea cote inimaginabile de mine...totul a mers evident foarte repede...nu suntem in Romania, sa facem programare la 10 si sa intram la 13, din diverse motive gen, e dr la cafea, tigara, pis, citeste ziarul sau i-a venit o cunostinta si nah...are prioritate. In 5 minute eram deja in fata unei asistente care a preluat-o pe mami...momentul in care i-a spus sa o urmeze in alta camera pe mine m-a terminat, in momentul ala am bufnit in plans si am tras aer in piept am imbratisat-o si a plecat...in 2 ore urma sa o vad iar, dar aveam impresia ca o vad in 2 ani... Am ratacit prin Bruxelles 2 ore...nu stiu unde si de ce...am mers pur si simplu...am pus ceasul sa sune in 2 ore, ca si cum aveam cum sa uit de ce sunt acolo si unde e mama...in 2 ore...m-am uitat de o mie ori la ceas si mergeam degeaba si in neant... Au trecut orele si am venit la mami, ne astepta cumintica pe un scaun...analiza a fost ok, nu au fost probleme de alergii si nebunii...nu prea aveam voie sa stam langa ea pentru ca emana radiatii de la prostiile alea de substante radioactive, i s-a spus sa bea foarte multa apa, Alexu deja era la magazine sa-i ia apa...am plecat de acolo i-am urmarit pe Ovidiu si Maria prin oras, ne-au dus sa vizitam ce era in jur..sa ne arate...Ovidiu ne explica, povestea, spunea fiecare lucru insemnat...este o placere sa stai alaturi de astfel de oameni...a avut grija de noi toti era ca si cum tata e cu noi doar ca e imbracat in Ovidiu...stia cat de greu ne e si incerca cum putea el mai bine sa ne sprijine si sa ne ajute... La ora 2 aveam programare la medicul Oncolog sa ne citeasca rezultatul analizei...asteptarea a fost groaznica...inca 2 ore care au parut ani sau secunde... Ajungem in fata unei usi deschise de unde se iveau patru ochi in asteptare...un medic rezident..cred si un specialist in oncologie...gen feminin...ne-au asteptat zambind ca si cum intri la relaxare...nu intr-un cabinet de oncologie unde ghici ce se trateaza....!? In fata aveau coli A4 scrise de mana...scris mult...vorbeau intre ei...mama a fost intervievata timp de 15-20 min ... eu stateam lesinata sprijinindu-ma de Alexu...il strangeam de mana si abia imi trageam lacrimile de spaima...Maria...foarte receptive era acolo sa ne ajute...draga de ea...o minunata... Mi se parea ca e o vesnicie..de ce nu ne spune rezultatul, chiar vrea sa mor cu capu!? Incepe o fraza...nu am auzit exact ce...a zis ceva gen ca azi ....am cascat ochii mari si luciosi de la lacrimi.... ma uit la ea...ea la mine...si incepe...analiza de astazi este CURATA, nu exista RECIDIVE, nu exista GANGLIONI IMFLAMATI...este curat...eu am picat...jur....alex se apleca sa ma ridice, eu incep sa rad-plang, imi cer scuze si ...ma indrept spre usa...doctorii se uitau cidat la mine...imi cer scuze iar si le spun ca trebuie sa vorbesc cu tata...vorbeam in romana, fara sa realizez ca...nu prea ma intelegeau, de fapt doamna doctor vorbea romana, el nu... Ies din cabinet ...plangeam si radeam... ma intalnesc cu cu Ovidiu care sarise de pe scaun...sa afle rezultatul...abia am reusit sa scot o propozitie...MAMA E BINE!!!!!!! am sunat la tata am inceput sa plang rau...apoi sun si la soramea...care se ratoia la mine ca de ce sun si nu dau mesaj.... eu nu mai vedeam, auzeam...ciudat...dar nah...nu toata lumea traieste la aceeasi intensitate un moment... A iesit si mama din cabinet am luat-o in brate si i-am spus ca am reusit...suntem bine si Dumnezeu ne iubeste.... Ni s-a spus sa venim in Romania sa mai facem pana la 8 cure de citostatice cu Xeloda si Taxol...si gata cosmarul...de Craciun o sa avem si freaza noua :) Dumnezeu ne iubeste si e alaturi de noi... si acum cand scriu cu toate ca in curand se implineste o luna de atunci...lacrimez si multumesc lui Dumnezeu ca a fost alaturi de noi si nu ne-a parasit nici o secunda... O poveste...cu final fericit...o vara incendiara dar nu prin prisma temperaturilor...ci datorita trairilor...(despre asta intr-un alt post) Orele ce au ramas pana la zborul spre Romania...le-am petrecut vizitand, cautand ciocolata fara zahar...facand poze...si multumind la fiecare pas pentru minunata poveste cu final fericit.... Ovidiu...un om extraordinar.... Diana... o femeie incantatoare... niste romani dragi plecati din Romania, parinti a 3 printese minunate...Ileana, Stanca si Maria...locatari ai unei case palat unde orice om se simte ca la el acasa...posesori ai unei gradini minunate si incantatoare...oau sa nu vorbim de liniste... O FAMILIE GENIALA!!!!! asa da .... sunt mandra ca sunt Romani :) Diana...e fan ie :) ca si mine, evident ca i-am adus in dar o ie pe care a purtat-o urmatoarea zi negresit la servici (minunat!) Ovidiu...cum se numesc oamenii aceia extraordinar de destepti si cititi, pe care ti-e drag sa ii asculti si te simti foarte prost ca tu nu stii nici 10% din cate cunoaste el...ne-a povestit despre orice ... plecand de la bere :) pana la istorie :) ... Ileana si Stanca sunt domnisoare, cu camera lor...cu viata lor de adolescentine..nu prea pot spune multe despre ele pentru ca nu am interactionat foarte mult...dar MARIA....oooo e minunata, dulce, lipicioasa, hazlie...minunat... (a fost genial cand Diana a intrebat-o de ce a facut ... nu stiu ce...si nu trebuia facut...la care Maria, razand cald...ii raspunde Dianei : SCZ :)))) (adica scuze) .... am ras de am lesinat....si imi tot repetam in cap si radeam... Mda...cam asa...s-a intamplat...ce sa va mai impartasesc...ca am mancat cea mai tare ciocolata fara zahar, nah...cioco belgiana, oamenii aia se gandesc si la viata mea, sa nu va mai spun ca au si ei Mega Image :) adica Delhaize, au rafturi intregi cu chestiute pentru mine, gofre, bomboane, caramele, napolitane, biscuiti...off....imi venea sa cumpar tot magazinul..mmmm... Am fost cu Ovidiu in foarte multe locuri si ne-a povestit atatea lucruri incat si un simplu camp a produs interes...campul despre care va vorbesc este cel pe care s-a purtat batalia de la Waterloo...

Am vizitat si Palatul Regal, Brugge, Bruxelles, Braine-l'Alleud (localitatea, pentru ei sat, unde am si locuit pe parcursul sederii pe teritoriul Belgiei)...un castel dar imi cer scuze am uitat cum se numeste, era o constructie foarte veche si cam foarte daramata... In rest...calatoria cu avionul la intoarcere a fost un gen de Rata Bruxelles-Bucuresti...mi-am adus aminte unde o sa ajung in 2h/30" :) "tiristi", lucratori in constructii... Incantator... Cu riscul de a ma repeata am intalnit niste oameni minunati care ne-au cunoscut atunci dar s-au purtat ca si cum ne stiam de o viata...superb! Au fost cu noi peste tot chiar daca le mai vazusera de cel putin 10 ori...dar nu si-au pierdut rabdarea si interesul pentru a ne plimba, arata, etc... MULTUMESC cu litere mari :) va iubim mult de tot si am promis...si ne tinem de cuvant...vom reveni cu drag! Cum bine v-am spus si va si spune titlul postului..."Am facut sa fie bine", nu eu personal dar a avut cineva Sus acolo grija!!! Glicemiile...habar nu am ce au facut si nici nu prea m-a interesat, MAMI E BINE!! in rest mutam muntii din loc :) Va multumesc pentru rabdarea acordata, o seara minunata si va doresc tot binele din lume...MAMI E BINEEEEEE!!!!! Glicemii perfecte si minunate, va doresc!!!!