Buna! Buna!
Fancy meeting here! A trecut ceva timp de cand nu am mai intrat/scris pe aici...imi cer scuze insa lipsa de inspiratie, furtuna de trairi si evenimente a acestui an...cred ca mi-a ocupat prea mult timp. :)
Ultima oara "serbam" un an de intalniri cu cea mai "gheara" prietena a mea...da da ...tot la ora aceea ne vedem...tot uit uneori sau vreau sa uit de ea, inca nu si-a chemat si alte prietene, mai rapide, in ajutor. :) Prin vara...si-a schimbat straiele gri si plasticoase in unele metalice, dar tot gri! A fost o schimbare cu sens...care, din pacate s-a pierdut intre timp. Foarte fericita am fost cand m-am asezat pe acelasi scaun albastru...si l-am anuntat pe Lichi de noua mea fericita prezenta din viata mea...atunci mi-a explicat ca ii vom schimba un pic straiele prietenei, ca asa e mai bine. Din pacate si nefericire...le-am schimbat degeaba...minunea a disparut mult prea devreme...si a lasat in urma multa tristete, gol si pe prietena mea schimbata.
Pe 12 iulie...o zi normala si frumoasa de sambata, inceputa frumos alaturi de niste foarte dragi prieteni...si terminandu-se cu o pierdere imensa, multe lacrimi, disperare si niste mesaje trimise oamenilor dragi pentru a nu fi nevoita sa ma aud cand pronunt "a plecat minunea" ... Ce mi se pare mie foarte interesant la viata asta este ca in momentele critice si de cumpana se intampla lucruri foarte ciudate cu mediul tau inconjurator. Cunosti oameni pe care ii stiai de ceva vreme insa nu le-ai oferit destula atentie pentru ca erai ocupat cu altii care nu iti meritau atentia. DA! am fost suparata, trista...si nu cei la care ma asteptam sau imi doream au fost cei care m-au sustinut si mi-au dat puterea sa merg mai departe. Nu folosesc cuvantul "dezamagit" pentru ca nu imi place...cu toate ca ar trebui sa il folosesc...pentru cativa... Am suferit enorm atat eu cat si my Type 3 Diabetic...insa, ca de obicei, el a avut mai multa stapanire de sine si putere...el a fost cel care mi-a dat cea mai multa putere, m-a mangaiat si mi-a spus ca o sa fie bine. Asa e el...il cunoasteti deja, e omul meu de baza si persoana de contact. :) Stiu ca stiti si stiu ca stie, insa ii foarte/mega multumesc din inima pentru tot ceea ce reprezinta si face pentru mine si pentru reorganizarea mea in situatiile critice. MULTUMESC ca existi!! In acele momente au alergat prin mine si prin capul meu milioane de sentimente, imagini, trairi...cred ca in viata unei femei...o asemenea pierdere...ocupa, lejer, locurile fruntase ale clasamentului "de rau"!!!
In antiteza cu acest eveniment..vin cele 2 raspunsuri/plimbari belgiene...DA! mami e bine! Nenorocirea cu "C" nu si-a facut simtita prezenta pe la noi... Urat este ca te bantuie...chiar daca nu este prezenta...e o chestie de care efectiv nu poti sa scapi...unde te duci, unde te intorci e in umbra...si parca asteapta ca atunci cand ti-e lumea mai draga sa te atace... In multe nopti am urlat la aceasta stafie ingrozitoare sa plece si sa ma lase...ca am nevoie de spatiu si liniste, sa se duca si sa nu se mai intoarca, ca nu e loc de ea!!! Ca si trairi legate de cele 2 plecari....le-am mai povestit anterior. Nu se schimba nimic, este aceeasi panica, frica, rugaciune inainte si fericire, relaxare, extaz...dupa!! Sunt aceeasi panicata care ii invineteste mana lui My Type 3 Diabetic...pana la aflarea raspunsului...si tot aceeasi minge foooooooooooarte saritoare dupa ce aude cuvintele "PET CT Normal!!!" Cam asa e organizarea acestui an din punct de vedere al evenimentelor semnificative :) una calda - una rece :)
In rest...un milion de multe alte actiuni, evenimente ...in general nu foarte prietenoase. Acum suntem la sfarsit de an si ar trebui sa fie MAGIE in jur (sarbatori, cadouri, veselie, voie buna)...insa mie mi-a cam disparut...sunt destul de rezervata si putin suparata pe 2014. Nu asta asteptam de la el...chiar aveam incredere ca o sa fie bine...insa ma multumesc totusi ca MAMI e bine...si merg mai departe.
Mediul meu inconjurator s-a cam schimbat, mi s-au reorganizat valorile, increderea in cei prezenti in jurul meu, asteptarile, gandurile si parerile. Nimic nu este intamplator...totul se intampla cu un sens. Ciudat este ca eu nu inteleg acest lucru mereu...si asa reuseste filmul sa se rupa un pic... Frumos este ca inveti...inveti din fiecare chestie, cat de mica ar fi ea, inveti. Important este sa si retii...aici insa, avem o problema :) nu ma invat minte deloc, inca sper in acel ROZ al meu...inca am asteptari de la multi dintre co-locatarii vietii mele. Mi-am consumat energia incercand sa fac sa fie bine pentru toti si in toate...dar EU!? pe unde am ramas?!
Astazi, 15.12.2014, ma declar obosita dar nu invinsa...ma declar putin suparata...dar nu complet desfigurata...de aceea probabil m-am si apucat de scris...sa ma descarc putin, sa imi gasesc energia sa merg mai departe... si sa nu imi pierd speranta in 2015. :) Tot azi ma apuc si incep sa ma gandesc la mine si la ceea ce imi doresc de la mine...incep cu pasi micuti, sa ma asez pe primul loc, pe lista de prioritati. Declar deschisa batalia cu mine in furtuna de lucruri ciudatele ...si ma apuc de noua "mine" !!!
In ultimile 2 saptamani mi-am impus sa fiu bine si sa uit de toate cele care ma afecteaza...si multe lucruri frumoase mi s-au aratat!! Am trait si pentru mine, mi-am amintit ca exist si ca pot sa mai si zambesc, sa ma bucur si sa imi ofer timp de odihna si respiro...Am ignorat toate lucrurile neprietenoase din jurul meu si mi-am format balonul meu de sapun... Asa zile frumusele si rasfatate nu am mai avut de ceva timp...pentru ca am fost prea ocupata sa ofer energia mea altora sau..altor actiuni si evenimente...si nu mie! Hmmmm...ce tare!! Sunt chiar bine! ma bucur de soare (care in sfarsit a mai venit si pe la noi, dupa prea multe zile de umbra) Am ascultat...si am vorbit...am ras...am glumit si am iesit din carapace...am respirat si m-am inspirit! M-am oprit o clipa si m-am pus pe ganduri :), am realizat ca viata chiar e scurta si ce sens are sa o complicam. (!?) Faptul ca stau in suparare nu ma ajuta cu nimic...nimeni nu imi poate rezolva problemele, nimeni nu poate trai in locul meu...doar eu! As da repeat la "ultimile 2 saptamani" si m-as incumeta sa le fac si mai bune :) dar...nu se poate...
Asa ca...de azi,
Incep sa ma linistesc si sa am grija de mine...Imi promit in fiecare dimineata ca o sa zambesc si nu o sa ma impiedic de orice bazaiala enervanta din jurul meu...O sa plang mai mult de fericire decat de tristete :) sau poate ma potolesc sa mai plang :) ...imi pastrez balonul de sapun cat pot de mult, incerc sa nu mai am asteptari de la nimeni si nimic, invat sa inteleg si sa astept...lupt pentru ceea ce imi face placere si ma ajuta, lupt pentru mine! AM ZIS! Concluzie...Anule 2014 pentru tot ceea ce ai facut neprietenos o sa te tin minte dar...hai ca te iert, se putea si mai rau :) ai avut noroc cu "ultimile 2 saptamani" ! ai scapat!! Ramai dator de cinste cu multe lucruri bune in 2015! ceea ce imi doresc pentru voi toti !!!
Cu drag, multumesc "ultimilor 2 saptamani"! Glicemii prietenoase!! Va pupa Io !!
Fancy meeting here! A trecut ceva timp de cand nu am mai intrat/scris pe aici...imi cer scuze insa lipsa de inspiratie, furtuna de trairi si evenimente a acestui an...cred ca mi-a ocupat prea mult timp. :)
Ultima oara "serbam" un an de intalniri cu cea mai "gheara" prietena a mea...da da ...tot la ora aceea ne vedem...tot uit uneori sau vreau sa uit de ea, inca nu si-a chemat si alte prietene, mai rapide, in ajutor. :) Prin vara...si-a schimbat straiele gri si plasticoase in unele metalice, dar tot gri! A fost o schimbare cu sens...care, din pacate s-a pierdut intre timp. Foarte fericita am fost cand m-am asezat pe acelasi scaun albastru...si l-am anuntat pe Lichi de noua mea fericita prezenta din viata mea...atunci mi-a explicat ca ii vom schimba un pic straiele prietenei, ca asa e mai bine. Din pacate si nefericire...le-am schimbat degeaba...minunea a disparut mult prea devreme...si a lasat in urma multa tristete, gol si pe prietena mea schimbata.
Pe 12 iulie...o zi normala si frumoasa de sambata, inceputa frumos alaturi de niste foarte dragi prieteni...si terminandu-se cu o pierdere imensa, multe lacrimi, disperare si niste mesaje trimise oamenilor dragi pentru a nu fi nevoita sa ma aud cand pronunt "a plecat minunea" ... Ce mi se pare mie foarte interesant la viata asta este ca in momentele critice si de cumpana se intampla lucruri foarte ciudate cu mediul tau inconjurator. Cunosti oameni pe care ii stiai de ceva vreme insa nu le-ai oferit destula atentie pentru ca erai ocupat cu altii care nu iti meritau atentia. DA! am fost suparata, trista...si nu cei la care ma asteptam sau imi doream au fost cei care m-au sustinut si mi-au dat puterea sa merg mai departe. Nu folosesc cuvantul "dezamagit" pentru ca nu imi place...cu toate ca ar trebui sa il folosesc...pentru cativa... Am suferit enorm atat eu cat si my Type 3 Diabetic...insa, ca de obicei, el a avut mai multa stapanire de sine si putere...el a fost cel care mi-a dat cea mai multa putere, m-a mangaiat si mi-a spus ca o sa fie bine. Asa e el...il cunoasteti deja, e omul meu de baza si persoana de contact. :) Stiu ca stiti si stiu ca stie, insa ii foarte/mega multumesc din inima pentru tot ceea ce reprezinta si face pentru mine si pentru reorganizarea mea in situatiile critice. MULTUMESC ca existi!! In acele momente au alergat prin mine si prin capul meu milioane de sentimente, imagini, trairi...cred ca in viata unei femei...o asemenea pierdere...ocupa, lejer, locurile fruntase ale clasamentului "de rau"!!!
In antiteza cu acest eveniment..vin cele 2 raspunsuri/plimbari belgiene...DA! mami e bine! Nenorocirea cu "C" nu si-a facut simtita prezenta pe la noi... Urat este ca te bantuie...chiar daca nu este prezenta...e o chestie de care efectiv nu poti sa scapi...unde te duci, unde te intorci e in umbra...si parca asteapta ca atunci cand ti-e lumea mai draga sa te atace... In multe nopti am urlat la aceasta stafie ingrozitoare sa plece si sa ma lase...ca am nevoie de spatiu si liniste, sa se duca si sa nu se mai intoarca, ca nu e loc de ea!!! Ca si trairi legate de cele 2 plecari....le-am mai povestit anterior. Nu se schimba nimic, este aceeasi panica, frica, rugaciune inainte si fericire, relaxare, extaz...dupa!! Sunt aceeasi panicata care ii invineteste mana lui My Type 3 Diabetic...pana la aflarea raspunsului...si tot aceeasi minge foooooooooooarte saritoare dupa ce aude cuvintele "PET CT Normal!!!" Cam asa e organizarea acestui an din punct de vedere al evenimentelor semnificative :) una calda - una rece :)
In rest...un milion de multe alte actiuni, evenimente ...in general nu foarte prietenoase. Acum suntem la sfarsit de an si ar trebui sa fie MAGIE in jur (sarbatori, cadouri, veselie, voie buna)...insa mie mi-a cam disparut...sunt destul de rezervata si putin suparata pe 2014. Nu asta asteptam de la el...chiar aveam incredere ca o sa fie bine...insa ma multumesc totusi ca MAMI e bine...si merg mai departe.
Mediul meu inconjurator s-a cam schimbat, mi s-au reorganizat valorile, increderea in cei prezenti in jurul meu, asteptarile, gandurile si parerile. Nimic nu este intamplator...totul se intampla cu un sens. Ciudat este ca eu nu inteleg acest lucru mereu...si asa reuseste filmul sa se rupa un pic... Frumos este ca inveti...inveti din fiecare chestie, cat de mica ar fi ea, inveti. Important este sa si retii...aici insa, avem o problema :) nu ma invat minte deloc, inca sper in acel ROZ al meu...inca am asteptari de la multi dintre co-locatarii vietii mele. Mi-am consumat energia incercand sa fac sa fie bine pentru toti si in toate...dar EU!? pe unde am ramas?!
Astazi, 15.12.2014, ma declar obosita dar nu invinsa...ma declar putin suparata...dar nu complet desfigurata...de aceea probabil m-am si apucat de scris...sa ma descarc putin, sa imi gasesc energia sa merg mai departe... si sa nu imi pierd speranta in 2015. :) Tot azi ma apuc si incep sa ma gandesc la mine si la ceea ce imi doresc de la mine...incep cu pasi micuti, sa ma asez pe primul loc, pe lista de prioritati. Declar deschisa batalia cu mine in furtuna de lucruri ciudatele ...si ma apuc de noua "mine" !!!
In ultimile 2 saptamani mi-am impus sa fiu bine si sa uit de toate cele care ma afecteaza...si multe lucruri frumoase mi s-au aratat!! Am trait si pentru mine, mi-am amintit ca exist si ca pot sa mai si zambesc, sa ma bucur si sa imi ofer timp de odihna si respiro...Am ignorat toate lucrurile neprietenoase din jurul meu si mi-am format balonul meu de sapun... Asa zile frumusele si rasfatate nu am mai avut de ceva timp...pentru ca am fost prea ocupata sa ofer energia mea altora sau..altor actiuni si evenimente...si nu mie! Hmmmm...ce tare!! Sunt chiar bine! ma bucur de soare (care in sfarsit a mai venit si pe la noi, dupa prea multe zile de umbra) Am ascultat...si am vorbit...am ras...am glumit si am iesit din carapace...am respirat si m-am inspirit! M-am oprit o clipa si m-am pus pe ganduri :), am realizat ca viata chiar e scurta si ce sens are sa o complicam. (!?) Faptul ca stau in suparare nu ma ajuta cu nimic...nimeni nu imi poate rezolva problemele, nimeni nu poate trai in locul meu...doar eu! As da repeat la "ultimile 2 saptamani" si m-as incumeta sa le fac si mai bune :) dar...nu se poate...
Asa ca...de azi,
Incep sa ma linistesc si sa am grija de mine...Imi promit in fiecare dimineata ca o sa zambesc si nu o sa ma impiedic de orice bazaiala enervanta din jurul meu...O sa plang mai mult de fericire decat de tristete :) sau poate ma potolesc sa mai plang :) ...imi pastrez balonul de sapun cat pot de mult, incerc sa nu mai am asteptari de la nimeni si nimic, invat sa inteleg si sa astept...lupt pentru ceea ce imi face placere si ma ajuta, lupt pentru mine! AM ZIS! Concluzie...Anule 2014 pentru tot ceea ce ai facut neprietenos o sa te tin minte dar...hai ca te iert, se putea si mai rau :) ai avut noroc cu "ultimile 2 saptamani" ! ai scapat!! Ramai dator de cinste cu multe lucruri bune in 2015! ceea ce imi doresc pentru voi toti !!!
Cu drag, multumesc "ultimilor 2 saptamani"! Glicemii prietenoase!! Va pupa Io !!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere