Astazi vreau sa scriu, sa pun punct si sa o iau de la capat.
In principiu sunt formata din iubire si incredere, imi iubesc familia, iubesc casa, iubesc masina, iubesc vara, iubesc marea, iubesc sa fie ziua mea, iubesc fiecare rasarit, iubesc soarele, iubesc cainii, iubesc oamenii. Am incredere in ziua de maine, in vara viitoare, in Dumnezeu si in oameni.
Nu sunt un om complicat, am nevoie de putine lucruri ca sa fiu fericita, muncesc sa fie bine, ofer tot ce sunt, ajut si sunt prezenta acolo unde e nevoie.
Oamenii din viata mea au insemnat si inseamna foarte mult pentru mine. Am invatat sa functionez datorita lor, mi-am construit intamplari alaturi de ei, am suspinat sau am varsat o lacrima pentru fiecare dintre cei care au fost dar din x motive au plecat. Ii apreciez si ii stimez pe toti, fiecare dupa posibilitati. Recunosc, ultimul an din viata mea a fost de cotitura, de recalculare a traseului, de invataminte, de concluzii si schimbari. Clar, cea mai grea despartire din viata mea a fost de Regina sufletului meu...si din asta am avut ceva de invatat. Da, ciudat si straniu, insa am invatat. Fizic nu mai suntem alaturi, insa iubirea rupe barierele fizice si merge dincolo, pentru mereu! Mami meu, te iubesc pentru mereu!
De-a lungul vietii am intalnit tot felul de oameni, ca fiecare dintre noi. In ultimul an am suferit prea multe despartiri de oameni pe care i-am iubit enorm si probabil o voi face chiar daca, frumos sau nu, ne-am strans jucariile fiecare si ne-am vazut de firul serpuitor al vietii. Am citit de curand un citat care mi-a spus mai mult decat credeam, "Domnul este de partea mea, nu ma tem de nimic! Ce pot sa-mi faca niste oameni?" ...cam despre asta este vorba, multumesc cu drag fiecaruia dintre cei care au fost, imi cer public scuze daca am gresit cu ceva, le doresc din suflet sa fie bine. M-a marcat fiecare despartire si sunt destule la numar, insa, dupa ce mi-am recalculat posibilitatile, realizez ca am fost egoista. M-am gandit prea mult la impactul pe care l-a produs dezlipirea de ei si am uitat sa ma uit si in curtea vecinului....poate nu eram ce trebuie. Nu pot obliga pe nimeni sa ramana alaturi, nu pot obliga pe nimeni sa ma aprecize sau sa ma iubeasca...lucrurile astea trebuie sa vina de la sine.
Hmmm....omule drag! te-am cunoscut recent si din greseala, fortata de oarecare circumstante...dar ai ajuns repede in casa sufletului meu, ti-ai rezervat o camera in fata, cu vedere directa la strada vietii mele. Esti ciudat, uneori de neinteles. Simplu dar foarte complicat. Joci bine rolul de "baiat rau" ...dar eu inca mai cred ca ...este rol. Eu am vazut si altceva, am vazut omul grijuliu si sufletist din spate. Poate m-am inselat, poate m-ai inselat... Am trait o mie de momente. Acum au devenit doar amintiri, insa unele foarte dragi mie, de neuitat M-ai educat, m-ai invatat...am ras, am plans, am injurat...poate as vrea sa-ti reprosez ca nu ai crezut in mine. Tot rolul, nu prea te-a lasat sa ai rabdare si sa vezi dincolo de rolul meu. Am fost acolo mereu, cat mi-ai permis si mi-am dorit din suflet, sa iti fie bine. Am avut mereu incredere in tine si stiam clar ca poti mai mult decat iti ofera viata...m-am lasat pe mine sa iti fiu scara spre mai bine. Ma bucur daca din ce esti azi...are un aport si treapta "eu". Te-am simtit alaturi o buna perioada de timp...iar cand ai incetat sa mai fii...din egoism, am insistat! Sunt panicata si te-am indepartat. Stiu, te-a deranjat si ti-am dat si batai de cap...nu asta mi-am dorit, insa, mi-a fost frica sa te pierd din preajma...si ce sa vezi!? te-am pierdut... Multumesc ca m-ai invatat ca "fortat si insistent" nimic nu e... Multumesc ca mi-ai fost alaturi, de multe ori cand ma simteam cam singura si pierdusem busola pe undeva prin iarba trairilor. Multumesc ca ai inteles "treaba cu mama", ca ai fost acolo si m-ai ascultat. Multumesc mi-ai furnizat o gramada de emotii si sentimente. Chiar daca ai plecat ciudat, cum iti e felul...te rog ramai minunat, asa cum te-am vazut eu. Fii mandru de tine, meriti mai mult. Urmeaza-ti visul, inconjoara-te de oameni care te merita si te fac fericit. Acum esti ok si ma bucur, sincer! Sper, din suflet, ca viata sa-ti ofere numai de bine, pentru asta am luptat, sincer si neconditionat. Ramai cu bine, eu te-am lasat, renunt complet. Obosita si panicata, las armele jos si iti dau drumu'! Imi pare rau ca nu am fost ce trebuie! Te iubesc! Adio, suflete drag!
A existat un om foarte drag, un suflet cald si bun. Tanar, Nelinistit, inteligent si pus pe fapte mari. A fost, este si va fi mereu fratiorul meu mai mic. Fratiorul pe care nu l-am avut...prezenta lui in viata mea a fost ca si un licurici in noapte. Am trait, am crescut, ne-am educat sa ne fim mereu alaturi, insa situatiile si intamplarile ne-au conditionat. Asa micut si tinerel, si-a infipt gherutele in sufletul meu si nu cred ca vreodata il voi lasa sa si le ia inapoi. Viata insa, l-a dus putin mai departe, despartirea a fost grea, chiar daca a fost cu zambetul pe buze. A plecat spre "mai bine", cu greu, vorbeam seri la rand si il rugam sa isi urmeze visul, sa lupte pentru fericirea si linistea lui...chiar daca pretul era "despartirea". A fost greu si inca mai este. Egoismul meu, m-a impins, de multe ori sa fiu suparata pe decizie, sa ma amagesc ca poate nu o sa-i fie bine si vine inapoi. Azi, ii dau drumul si ma bucur din suflet ca este bine. Ca a luat cea mai buna decizie, pentru el, ca si-a urmat calea si ca s-a regasit. Ii multumesc din suflet pentru tot timpul petrecut alaturi. Ii multumesc pentru tot ce am cladit si invatat impreuna, pentru toate serile tarzii cu discutii interminabile, pentru ca mi-a permis sa-i stau in dreapta dupa ce si-a luat permisul, pentru ca a avut incredere in mine si a fost obiectiv. Te iubesc si asta nu se va schimba, oricati kilometrii ne vor despartii. Am incredere in tine si stiu ca esti ceea ce trebuie sa fii. Felicitari pentr omul care esti, sa nu te schimbi pentru nimeni si nimic. La revedere, fratiorul meu, sa ai drumuri bune prin viata...
Un alt om drag...a fost prin jurul meu. Un om cu care am avut poate cele mai incitante discutii. Omul in jurul caruia mi se parea mereu ca nu am fost destul de atenta in multii ani de scoala pe care i-am facut. Ohoo..cate amintiri si intamplari am adunat. De la dormitul in masina, ca in cort nu ne placea pana la mersul pe bicicleta pe coclauri. Tot din egoism, am crezut ca nimic nu ne va despartii, nu are cum. Gandim la fel, functionam la fel, ne bucuram la fel...eiii bine....eu cu niste "siropel" in plus. El a jucat rolul de "inteligent" in viata mea. Am ras, am glumit, am plans....am povestit impreuna. Am crescut o perioada alaturi, ne-am dezvoltat si ne-am felicitat reciproc pentru fiecare reusita. Omul corectitudinii si al bunului simt...mi-e dor de fiecare discutie "desteapta", de fiecare chestie citita si dezbatuta, despicarea firului in 14, in fata blocului asezati pe portbagajul masinii, la un Salitos si un suc fara zahar. Am invatat multe datorita calitatii lui de "perfectionist" in orice domeniu de activitate. Am impartit pana si nenorocirea de traire...a intalnirii cu "C"...am suferit si ne-a tremurat sufletul din acelasi motiv. Azi ii spun cu drag, la buna revedere! Multumesc ca ai fost si ai avut incredere in mine. Multumesc ca existi si mi-ai fost alaturi in momente grele si mi-ai aratat mereu partea pozitiva a situatiei. Te apreciez "interstelar, adica intre stele" ! :) Bravo! te-ai dezvoltat si mergi pe drumul pe care ti l-ai ales. Imi doresc din suflet sa ai tot ceea ce ti-ai dorit si sa ajungi acolo unde visul tau te va duce. Fii mereu omul "destept", nu te schimba si ramai in sfera de "aproape perfect", iti sade bine, esti din filmul ala. Acum, hai fugi...acolo unde trebuie, let it go... Te iubesc si te respect, cu mult drag!
Chiar daca lucruri ne despart sau kilometrii...locul in sufletul meu il aveti asigurat, din camerele mari si luminoase, v-am mutat in altele mai mici si mai ascunse...dar niciodata nu o sa plecati de tot, sau cel putin eu nu va las...
Voi, cei care mai sunteti, va multumesc cu drag! Poate nu stiu mereu sa va arat, sa va demonstrez si sa va spun...dar sunt bucuroasa si mandra ca sunteti pe aici...invat in fiecare zi cate ceva de la fiecare dintre voi, imi sunteti dragi si va iubesc! probabil ca din cauza plecariolor destul de grele mie...ma mai conserv putin, dar nu ma schimb, raman aceeasi simpla creatura formata din iubire si incredere. Fiecare dintre voi e liber sa-si aleaga locul prin sufletul meu aranjat intr-o dezordine perfecta.
Exista un om cald si foarte calm care a tot plecat la plimbare si s-a intors. Ne leaga o jumatate de viata, aproape. Ii multumesc pentru tot si ii cer scuze...ca reintors...nu m-a mai gasit asa cum eram cand a plecat. Multumesc pentru ca ai fost constanta vietii mele si in furtuna si pe vreme buna. Te respect si am incredere in "omul din tine", sunt sigura o sa fii bine si foarte bine, meriti. Multumesc pentru ca ai fost aici, pentru cate am invatat si m-ai invatat. Heiii...parchez lateral, aproape perfect, datorita tie. :) Ai fost cel care mereu a crezut ca pot mai mult, ca merit mai mult si ca intr-un sfarsit, o sa am mai mult. Multumesc ca ai citit multe etichete sa gasesti "ceva dulce, ceva de rontait" pentru oamenii mai dulci decat normal. Asa ca mine... Multumesc ca ai fost alaturi de mami atunci cand isi pregatea iesirea de pe scena vietii... si crede-ma ca "multumesc" mi se pare un cuvant prea mic. Imi pare rau ca nu sunt ceea ce iti doresti sa fiu, Te iubesc!
Ma bucur de fiecare moment pentru ca...si dupa cea mai lunga noapte, tot soarele ne lumineaza.
Septembrie este luna schimbarilor...asa ca...schimb si eu unele camera, fac modificari si reamenajari.
Nu o sa incetez sa iubesc oamenii, sa-i respect, sa le fiu alaturi cat pot insa plec si eu putin, imi caut si eu un alt vis...si vreau sa il urmez. Imi doresc sa-mi gasesc balanta si busola. Nu vreau...dar e posibil ca la un moment dat si de unii dintre voi.. sa ne despart pentru moment, dar asa cum am zis, fiecare are locul asigurat..credeti-ma e destul spatiu, nu va aglomerati!
Stii ce!? Nu conteaza distanta, ma bucur ca ESTI / AI FOST...
Te iubesc...ramane in continuare sentimentul dupa care ma ghidez, cu care pot sa functionez...si am fost educata de Regina sufletului meu ca exista iubire neconditionata si asta inobileaza un om...
Glicemii perfecte, va doresc! si dupa seara asta...chiar cred ca ceva mai dulce, nu e chiar rau!
In principiu sunt formata din iubire si incredere, imi iubesc familia, iubesc casa, iubesc masina, iubesc vara, iubesc marea, iubesc sa fie ziua mea, iubesc fiecare rasarit, iubesc soarele, iubesc cainii, iubesc oamenii. Am incredere in ziua de maine, in vara viitoare, in Dumnezeu si in oameni.
Nu sunt un om complicat, am nevoie de putine lucruri ca sa fiu fericita, muncesc sa fie bine, ofer tot ce sunt, ajut si sunt prezenta acolo unde e nevoie.
Oamenii din viata mea au insemnat si inseamna foarte mult pentru mine. Am invatat sa functionez datorita lor, mi-am construit intamplari alaturi de ei, am suspinat sau am varsat o lacrima pentru fiecare dintre cei care au fost dar din x motive au plecat. Ii apreciez si ii stimez pe toti, fiecare dupa posibilitati. Recunosc, ultimul an din viata mea a fost de cotitura, de recalculare a traseului, de invataminte, de concluzii si schimbari. Clar, cea mai grea despartire din viata mea a fost de Regina sufletului meu...si din asta am avut ceva de invatat. Da, ciudat si straniu, insa am invatat. Fizic nu mai suntem alaturi, insa iubirea rupe barierele fizice si merge dincolo, pentru mereu! Mami meu, te iubesc pentru mereu!
De-a lungul vietii am intalnit tot felul de oameni, ca fiecare dintre noi. In ultimul an am suferit prea multe despartiri de oameni pe care i-am iubit enorm si probabil o voi face chiar daca, frumos sau nu, ne-am strans jucariile fiecare si ne-am vazut de firul serpuitor al vietii. Am citit de curand un citat care mi-a spus mai mult decat credeam, "Domnul este de partea mea, nu ma tem de nimic! Ce pot sa-mi faca niste oameni?" ...cam despre asta este vorba, multumesc cu drag fiecaruia dintre cei care au fost, imi cer public scuze daca am gresit cu ceva, le doresc din suflet sa fie bine. M-a marcat fiecare despartire si sunt destule la numar, insa, dupa ce mi-am recalculat posibilitatile, realizez ca am fost egoista. M-am gandit prea mult la impactul pe care l-a produs dezlipirea de ei si am uitat sa ma uit si in curtea vecinului....poate nu eram ce trebuie. Nu pot obliga pe nimeni sa ramana alaturi, nu pot obliga pe nimeni sa ma aprecize sau sa ma iubeasca...lucrurile astea trebuie sa vina de la sine.
Hmmm....omule drag! te-am cunoscut recent si din greseala, fortata de oarecare circumstante...dar ai ajuns repede in casa sufletului meu, ti-ai rezervat o camera in fata, cu vedere directa la strada vietii mele. Esti ciudat, uneori de neinteles. Simplu dar foarte complicat. Joci bine rolul de "baiat rau" ...dar eu inca mai cred ca ...este rol. Eu am vazut si altceva, am vazut omul grijuliu si sufletist din spate. Poate m-am inselat, poate m-ai inselat... Am trait o mie de momente. Acum au devenit doar amintiri, insa unele foarte dragi mie, de neuitat M-ai educat, m-ai invatat...am ras, am plans, am injurat...poate as vrea sa-ti reprosez ca nu ai crezut in mine. Tot rolul, nu prea te-a lasat sa ai rabdare si sa vezi dincolo de rolul meu. Am fost acolo mereu, cat mi-ai permis si mi-am dorit din suflet, sa iti fie bine. Am avut mereu incredere in tine si stiam clar ca poti mai mult decat iti ofera viata...m-am lasat pe mine sa iti fiu scara spre mai bine. Ma bucur daca din ce esti azi...are un aport si treapta "eu". Te-am simtit alaturi o buna perioada de timp...iar cand ai incetat sa mai fii...din egoism, am insistat! Sunt panicata si te-am indepartat. Stiu, te-a deranjat si ti-am dat si batai de cap...nu asta mi-am dorit, insa, mi-a fost frica sa te pierd din preajma...si ce sa vezi!? te-am pierdut... Multumesc ca m-ai invatat ca "fortat si insistent" nimic nu e... Multumesc ca mi-ai fost alaturi, de multe ori cand ma simteam cam singura si pierdusem busola pe undeva prin iarba trairilor. Multumesc ca ai inteles "treaba cu mama", ca ai fost acolo si m-ai ascultat. Multumesc mi-ai furnizat o gramada de emotii si sentimente. Chiar daca ai plecat ciudat, cum iti e felul...te rog ramai minunat, asa cum te-am vazut eu. Fii mandru de tine, meriti mai mult. Urmeaza-ti visul, inconjoara-te de oameni care te merita si te fac fericit. Acum esti ok si ma bucur, sincer! Sper, din suflet, ca viata sa-ti ofere numai de bine, pentru asta am luptat, sincer si neconditionat. Ramai cu bine, eu te-am lasat, renunt complet. Obosita si panicata, las armele jos si iti dau drumu'! Imi pare rau ca nu am fost ce trebuie! Te iubesc! Adio, suflete drag!
A existat un om foarte drag, un suflet cald si bun. Tanar, Nelinistit, inteligent si pus pe fapte mari. A fost, este si va fi mereu fratiorul meu mai mic. Fratiorul pe care nu l-am avut...prezenta lui in viata mea a fost ca si un licurici in noapte. Am trait, am crescut, ne-am educat sa ne fim mereu alaturi, insa situatiile si intamplarile ne-au conditionat. Asa micut si tinerel, si-a infipt gherutele in sufletul meu si nu cred ca vreodata il voi lasa sa si le ia inapoi. Viata insa, l-a dus putin mai departe, despartirea a fost grea, chiar daca a fost cu zambetul pe buze. A plecat spre "mai bine", cu greu, vorbeam seri la rand si il rugam sa isi urmeze visul, sa lupte pentru fericirea si linistea lui...chiar daca pretul era "despartirea". A fost greu si inca mai este. Egoismul meu, m-a impins, de multe ori sa fiu suparata pe decizie, sa ma amagesc ca poate nu o sa-i fie bine si vine inapoi. Azi, ii dau drumul si ma bucur din suflet ca este bine. Ca a luat cea mai buna decizie, pentru el, ca si-a urmat calea si ca s-a regasit. Ii multumesc din suflet pentru tot timpul petrecut alaturi. Ii multumesc pentru tot ce am cladit si invatat impreuna, pentru toate serile tarzii cu discutii interminabile, pentru ca mi-a permis sa-i stau in dreapta dupa ce si-a luat permisul, pentru ca a avut incredere in mine si a fost obiectiv. Te iubesc si asta nu se va schimba, oricati kilometrii ne vor despartii. Am incredere in tine si stiu ca esti ceea ce trebuie sa fii. Felicitari pentr omul care esti, sa nu te schimbi pentru nimeni si nimic. La revedere, fratiorul meu, sa ai drumuri bune prin viata...
Un alt om drag...a fost prin jurul meu. Un om cu care am avut poate cele mai incitante discutii. Omul in jurul caruia mi se parea mereu ca nu am fost destul de atenta in multii ani de scoala pe care i-am facut. Ohoo..cate amintiri si intamplari am adunat. De la dormitul in masina, ca in cort nu ne placea pana la mersul pe bicicleta pe coclauri. Tot din egoism, am crezut ca nimic nu ne va despartii, nu are cum. Gandim la fel, functionam la fel, ne bucuram la fel...eiii bine....eu cu niste "siropel" in plus. El a jucat rolul de "inteligent" in viata mea. Am ras, am glumit, am plans....am povestit impreuna. Am crescut o perioada alaturi, ne-am dezvoltat si ne-am felicitat reciproc pentru fiecare reusita. Omul corectitudinii si al bunului simt...mi-e dor de fiecare discutie "desteapta", de fiecare chestie citita si dezbatuta, despicarea firului in 14, in fata blocului asezati pe portbagajul masinii, la un Salitos si un suc fara zahar. Am invatat multe datorita calitatii lui de "perfectionist" in orice domeniu de activitate. Am impartit pana si nenorocirea de traire...a intalnirii cu "C"...am suferit si ne-a tremurat sufletul din acelasi motiv. Azi ii spun cu drag, la buna revedere! Multumesc ca ai fost si ai avut incredere in mine. Multumesc ca existi si mi-ai fost alaturi in momente grele si mi-ai aratat mereu partea pozitiva a situatiei. Te apreciez "interstelar, adica intre stele" ! :) Bravo! te-ai dezvoltat si mergi pe drumul pe care ti l-ai ales. Imi doresc din suflet sa ai tot ceea ce ti-ai dorit si sa ajungi acolo unde visul tau te va duce. Fii mereu omul "destept", nu te schimba si ramai in sfera de "aproape perfect", iti sade bine, esti din filmul ala. Acum, hai fugi...acolo unde trebuie, let it go... Te iubesc si te respect, cu mult drag!
Chiar daca lucruri ne despart sau kilometrii...locul in sufletul meu il aveti asigurat, din camerele mari si luminoase, v-am mutat in altele mai mici si mai ascunse...dar niciodata nu o sa plecati de tot, sau cel putin eu nu va las...
Voi, cei care mai sunteti, va multumesc cu drag! Poate nu stiu mereu sa va arat, sa va demonstrez si sa va spun...dar sunt bucuroasa si mandra ca sunteti pe aici...invat in fiecare zi cate ceva de la fiecare dintre voi, imi sunteti dragi si va iubesc! probabil ca din cauza plecariolor destul de grele mie...ma mai conserv putin, dar nu ma schimb, raman aceeasi simpla creatura formata din iubire si incredere. Fiecare dintre voi e liber sa-si aleaga locul prin sufletul meu aranjat intr-o dezordine perfecta.
Exista un om cald si foarte calm care a tot plecat la plimbare si s-a intors. Ne leaga o jumatate de viata, aproape. Ii multumesc pentru tot si ii cer scuze...ca reintors...nu m-a mai gasit asa cum eram cand a plecat. Multumesc pentru ca ai fost constanta vietii mele si in furtuna si pe vreme buna. Te respect si am incredere in "omul din tine", sunt sigura o sa fii bine si foarte bine, meriti. Multumesc pentru ca ai fost aici, pentru cate am invatat si m-ai invatat. Heiii...parchez lateral, aproape perfect, datorita tie. :) Ai fost cel care mereu a crezut ca pot mai mult, ca merit mai mult si ca intr-un sfarsit, o sa am mai mult. Multumesc ca ai citit multe etichete sa gasesti "ceva dulce, ceva de rontait" pentru oamenii mai dulci decat normal. Asa ca mine... Multumesc ca ai fost alaturi de mami atunci cand isi pregatea iesirea de pe scena vietii... si crede-ma ca "multumesc" mi se pare un cuvant prea mic. Imi pare rau ca nu sunt ceea ce iti doresti sa fiu, Te iubesc!
Ma bucur de fiecare moment pentru ca...si dupa cea mai lunga noapte, tot soarele ne lumineaza.
Septembrie este luna schimbarilor...asa ca...schimb si eu unele camera, fac modificari si reamenajari.
Nu o sa incetez sa iubesc oamenii, sa-i respect, sa le fiu alaturi cat pot insa plec si eu putin, imi caut si eu un alt vis...si vreau sa il urmez. Imi doresc sa-mi gasesc balanta si busola. Nu vreau...dar e posibil ca la un moment dat si de unii dintre voi.. sa ne despart pentru moment, dar asa cum am zis, fiecare are locul asigurat..credeti-ma e destul spatiu, nu va aglomerati!
Stii ce!? Nu conteaza distanta, ma bucur ca ESTI / AI FOST...
Te iubesc...ramane in continuare sentimentul dupa care ma ghidez, cu care pot sa functionez...si am fost educata de Regina sufletului meu ca exista iubire neconditionata si asta inobileaza un om...
Glicemii perfecte, va doresc! si dupa seara asta...chiar cred ca ceva mai dulce, nu e chiar rau!
Comentarii
Trimiteți un comentariu