Hey! Azi a venit cheful de scris, o saptamana plina de trairi, de momente, de situatii, emotii si chestii...pentru ca am avut placerea de a discuta cu multe persoane dragi mie, m-am gandit sa iau cate putin din fiecare si sa fabric o poveste despre El si Ea... Enjoy!
Azi e despre un El si o Ea, oricare...
Asa e viata, ne intalneste mereu cu oameni care isi fac loc prin existenta noastra, fie pentru putin sau mult timp. Acum este depre totdeauna! Ca orice alta poveste incepe frumos, de la un "Buna, ce faci?", de la o privire jucausa, la o strangere de mana. Ea distanta, el insistent...ea nesigura, el, stie ce carte joaca. Imbratisari furate, zambete scanteietoare, vorbe dragalase...Nu pot povesti decat lucruri frumoase, pentru ca asa e fiecare inceput. Simti ca prinzi aripi, iar cerul nu iti ajunge pentru zborul pe care il prevezi. Zilele trec si deja ai impresia ca il cunoscti pe El de-o viata. Cel mai inaltator sentiment este atunci cand te uiti la persoana din fata ta si ai vrea sa ii adulmeci fiecare particica, cand ii simti mirosul peste tot, cand il cauti in toti "Eii" care trec pe langa tine. Partea realista se lupta cu inima si iti tot transmite mesaje ca nu e chiar ceea ce trebuie, ca e devreme, ca e prea repede, ca o sa cazi de pe un varf cu directia, prapastie. Ea nu asculta nimic, nu mai vede nimic, nu mai aude nimic...totul prinde o culoare de roz putin prafuit de realitatea ciudata in care traim, insa se pacaleste ca "la un moment dat, o sa fie bine!" Este minunat, abia asteapta fiecare intalnire cu El, simte ca nu au vorbit destul, nu s-au vazut destul, nu s-a imbatat destul cu mirosul pielii lui.
In tot acest timp, El, isi vede de ale lui, stie clar ce a pornit in Ea! Porneste increzator la drum, cu cartile pe care le are in mana, sunt in general doar asi. Mesaje frumoase, telefoane, "exact la timp", discutii interminabile despre trecut, prezent si viitor. Fara sa realizeze, incep chiar sa cladeasca unele vise...impreuna. Fiecare dintre ei realizeaza ca e devreme, ca poate unele sunt imposibile, dar sentimentul pe care il creeaza, e prea puternic sa se opreasca aici. Hehe...totul pare ca in povesti, roz, ingerasi, inimioare ....pasarele ciripind. Ea parca nu mai are rabdare sa vina maine sa il revada si El...mandru, nu vrea sa recunoasca dar asteapta cu nerabdare urmatoarea intalnire.
Trec zilele, acumuleaza fiecare dintre ei momente, emotii, tariri...si amintitri. Ea putin speriata de moment, inevitabil se gandeste ca e prea frumos sa fie adevarat, intra intr-un gen de panica, ca va pierde ceea ce are, ceea ce o face sa zambeasca numai cand ii aude numele. El, nu despica firul chiar in 4, dar are momente cand se retrage, din diferite motive, pentru care isi gaseste tot felul de argumente.
Fara sa-si dea seama, trec si mai multe zile, mai multe trairi si emotii. Ea incepe sa se sprijine in si pe el, incepe sa nu mai vada nimic altceva decat El. Prinde curaj si ii spune prima oara "Te iubesc!", lumea se opreste in loc. Momentul acela minunat, unic, pe care nu-l traiesti in fiecare zi. El se alinta, adora sa auda, se emotioneaza dar se ascunde repede in spatele "mastii de El". Se bucura, sufletul ii zambeste si daca lumea nu s-a oprit in loc si pentru el...clar a incetinit. Isi spun vorbe frumoase, simt amandoi ca nu exista un maine fara ei doi, amandoi.
Viata, cu ale ei probleme, ii tot pune la diferite incercari, pe fiecare, separat. Ea stie sigur ca totul o sa fie bine, doar daca raman impreuna. El, barbat mandru din fire, vrea sa se descurce singur si sa isi traiasca singur propriile probleme...si de aici incep sa apara tot felul le chestii si neintelegeri. Momente de cumpana, probleme, slabiciuni...alti oameni intra in viata fiecaruia. Unii aduc un aport pozitiv, altii un aport negativ...dar ceea ce se intampla de fapt, este ca El si Ea iau distanta, uita uneori ca exista...chiar daca, le e dor si simt lipsa... Ce pacat, s-au cautat probabil toata viata, s-au intalnit...au trait si acum, se pierd pe drum. Acum cand viata le zambea, cand parea ca puteau muta muntii impreuna, puteau atinge luna si aveau tot ce si-au dorit. Fiecare dintre ei s-a amagit ca nu sunt facuti unul pentru altul. El, mandru, cum il stim, a crezut ca nu are nevoie de nimeni sa reuseasca, deja vedea cum toata lumea e a lui si ce mai conteaza Ea. A uitat ca atunci cand i-a fost greu, Ea a fost acolo. Ca poate tot ce are acum, are si datorita ei! Ea, plange si sufera, nu-i vine sa creada ca totul a disparut intr-o secunda. Ca din rozul ala prafuit, a ajuns un negru greu si apasator. Nu mai are incredere in ea, frustrari cu miile, lacrimile ii inunda fata de la trezire pana la adormire.
El si Ea, dintr-un intreg devin...mii de cioburi.
O perioada nu se mai regasesc, nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu-si mai fura nici macar priviri...parca tot ce a fost a disparut in neant. Oare... nici nu s-a intamplat?! Aparent fiecare merge pe noul drum...El increzator, Ea...adunandu-si lacrimile si regretele.
Pentru ca viata vrea sa le arate ca sunt unul pentru altul, dar nu au stiut sa lupte pentru cel mai inaltator sentiment ...ii reintalneste, fara sa se caute sau tocmai pentru ca s-au cautat prea mult. Ea tremura...El e bucuros si linistit. Ea, zambeste cu tot corpul, El...e fericit dar nu vrea sa-si arate "slabiciunea". Vorbesc, isi amintesc, retraiesc cu drag emotii, isi strang mana...si pleaca.
Da, pleaca! Se impotrivesc fiintei si sinelui...chiar daca acolo, in adanc, nu s-ar mai desparti o secunda. De aceasta data fara lacrimi...cu zambetul pe buze, ca s-a intamplat. Fiecare dintre ei isi observa sentimentele dar realitatea ii sperie din nou. Ea ii spune ca il va iubi toata viata ei, oricand si oricunde s-ar afla. El, nu spune nimic, tace, se bucura, insa, nu scoate un sunet, de panica ca ii va raspune "si eu, te iubesc!".
Povestea are un final deschis, pentru ca fiecare dintre noi...traieste si spera. Consider ca intr-un fel sau altul, ne scriem singuri poveste in cartea vietii. Chiar daca exista un model "tip", o singura secunda schimba tot. Cred cu tarie ca exista suflete pereche, care se intalnesc si trec unul pe langa altul pentru ca partea realista nu le permite sa viseze la ceea ce sufletul sopteste. In acelasi timp, sunt suflete care se intalnesc si traiesc alaturi, o viata, cu suisuri si coborasuri, cu bune, cu rele...
Stiu doar ca ma numar printre fericititele "Ea" care au cunoscut si simtit sentimentul inaltator despre care vorbeam mai sus. Am simtit fiecare por al pielii care a respirat iubire pentru "El". Am spus "Te iubesc!"...am simtit vibratia si trairea aceea minunata pe care ti-o ofera fiecare strangere de mana, privire jucausa...imbratisare furata.
Mai mult, am fost crescuta de o Regina a sufletelor, ea m-a invatat ce inseamna "iubirea neconditionata", datorita minunatei mele mame, am invatat ce inseamna sa oferi fara sa ceri nimic la schimb. Tot ea m-a educat sa fiu o doamna, sa fiu mandra de mine si sa nu ma las doborata de oricine. Chiar daca cu greu am trecut prin tot felul de trairi, pe care nu credeam ca o sa le trec, uite-ma azi, scriind si multumind pentru tot ceea ce mi-a oferit viata, si bune si rele.
Sunt o "Ea" care iubeste oamenii, care se aseaza langa orice suflet si incearca cu toata fiinta ei sa il ridice pentru a merge mai departe. Asa cum am mai scris, nu am nevoie de prea multe lucruri ca sa fiu fericita, ma bucura orice mic gest. Zambesc ca un copil in fata jucariei mult dorite de fiecare data cand intalnesc ceea ce iubesc.
Tot ce pot sa spun astazi este ca am obosit putin, am obosit sa fiu cu spatele in zid, am obosit sa astept curcubeul de dupa furtuna, am obosit sa zambesc atunci cand sufletul e sfasiat, insa stiu clar, ca nu am obosit sa iubesc.
La un moment dat mi s-a spus ca nu stiu sa iubesc...astazi, iti spun omule ca stiu, doar ca iubesc prea mult pentru aceste vremuri, am prea multa incredere in oameni si in sentimentele pe care le-ar putea avea. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar atunci cand pronunt "te iubesc" ...inseamna ca pot oferi tot fara sa cer nimic. Singurul tau job....ramanand sa enjoy, sa crezi in mine, sa lupti alaturi de mine si sa vezi dincolo de tot ce inseamna cotidian. Poate sunt eu prea visatoare...poate gresesc, insa nu-mi face rau pentru ca valorile mele nu sunt la fel ca cele ale tale. Nu calca pe suflete...din ambitii...pentru ca la un moment dat o sa realizezi ca, de fapt, iti calci in picioare... "drumul spre mai bine".
Din secunda 0 a vietii mele constiente de femeie mi-am dorit o familie, mi-am dorit sa pot duce mai departe macar jumatate din ceea ce mi-a oferit mie mama... Nu sunt zodia leu, insa pentru ceea ce iubesc, leoaica e un gen de "pistol cu apa"...crede-ma si nu ma pune la incercare, atunci e posibil sa devin panicata si sa-mi apar cu orice pret ceea ce iubesc.
Azi e despre un El si o Ea, oricare...
Asa e viata, ne intalneste mereu cu oameni care isi fac loc prin existenta noastra, fie pentru putin sau mult timp. Acum este depre totdeauna! Ca orice alta poveste incepe frumos, de la un "Buna, ce faci?", de la o privire jucausa, la o strangere de mana. Ea distanta, el insistent...ea nesigura, el, stie ce carte joaca. Imbratisari furate, zambete scanteietoare, vorbe dragalase...Nu pot povesti decat lucruri frumoase, pentru ca asa e fiecare inceput. Simti ca prinzi aripi, iar cerul nu iti ajunge pentru zborul pe care il prevezi. Zilele trec si deja ai impresia ca il cunoscti pe El de-o viata. Cel mai inaltator sentiment este atunci cand te uiti la persoana din fata ta si ai vrea sa ii adulmeci fiecare particica, cand ii simti mirosul peste tot, cand il cauti in toti "Eii" care trec pe langa tine. Partea realista se lupta cu inima si iti tot transmite mesaje ca nu e chiar ceea ce trebuie, ca e devreme, ca e prea repede, ca o sa cazi de pe un varf cu directia, prapastie. Ea nu asculta nimic, nu mai vede nimic, nu mai aude nimic...totul prinde o culoare de roz putin prafuit de realitatea ciudata in care traim, insa se pacaleste ca "la un moment dat, o sa fie bine!" Este minunat, abia asteapta fiecare intalnire cu El, simte ca nu au vorbit destul, nu s-au vazut destul, nu s-a imbatat destul cu mirosul pielii lui.
In tot acest timp, El, isi vede de ale lui, stie clar ce a pornit in Ea! Porneste increzator la drum, cu cartile pe care le are in mana, sunt in general doar asi. Mesaje frumoase, telefoane, "exact la timp", discutii interminabile despre trecut, prezent si viitor. Fara sa realizeze, incep chiar sa cladeasca unele vise...impreuna. Fiecare dintre ei realizeaza ca e devreme, ca poate unele sunt imposibile, dar sentimentul pe care il creeaza, e prea puternic sa se opreasca aici. Hehe...totul pare ca in povesti, roz, ingerasi, inimioare ....pasarele ciripind. Ea parca nu mai are rabdare sa vina maine sa il revada si El...mandru, nu vrea sa recunoasca dar asteapta cu nerabdare urmatoarea intalnire.
Trec zilele, acumuleaza fiecare dintre ei momente, emotii, tariri...si amintitri. Ea putin speriata de moment, inevitabil se gandeste ca e prea frumos sa fie adevarat, intra intr-un gen de panica, ca va pierde ceea ce are, ceea ce o face sa zambeasca numai cand ii aude numele. El, nu despica firul chiar in 4, dar are momente cand se retrage, din diferite motive, pentru care isi gaseste tot felul de argumente.
Fara sa-si dea seama, trec si mai multe zile, mai multe trairi si emotii. Ea incepe sa se sprijine in si pe el, incepe sa nu mai vada nimic altceva decat El. Prinde curaj si ii spune prima oara "Te iubesc!", lumea se opreste in loc. Momentul acela minunat, unic, pe care nu-l traiesti in fiecare zi. El se alinta, adora sa auda, se emotioneaza dar se ascunde repede in spatele "mastii de El". Se bucura, sufletul ii zambeste si daca lumea nu s-a oprit in loc si pentru el...clar a incetinit. Isi spun vorbe frumoase, simt amandoi ca nu exista un maine fara ei doi, amandoi.
Viata, cu ale ei probleme, ii tot pune la diferite incercari, pe fiecare, separat. Ea stie sigur ca totul o sa fie bine, doar daca raman impreuna. El, barbat mandru din fire, vrea sa se descurce singur si sa isi traiasca singur propriile probleme...si de aici incep sa apara tot felul le chestii si neintelegeri. Momente de cumpana, probleme, slabiciuni...alti oameni intra in viata fiecaruia. Unii aduc un aport pozitiv, altii un aport negativ...dar ceea ce se intampla de fapt, este ca El si Ea iau distanta, uita uneori ca exista...chiar daca, le e dor si simt lipsa... Ce pacat, s-au cautat probabil toata viata, s-au intalnit...au trait si acum, se pierd pe drum. Acum cand viata le zambea, cand parea ca puteau muta muntii impreuna, puteau atinge luna si aveau tot ce si-au dorit. Fiecare dintre ei s-a amagit ca nu sunt facuti unul pentru altul. El, mandru, cum il stim, a crezut ca nu are nevoie de nimeni sa reuseasca, deja vedea cum toata lumea e a lui si ce mai conteaza Ea. A uitat ca atunci cand i-a fost greu, Ea a fost acolo. Ca poate tot ce are acum, are si datorita ei! Ea, plange si sufera, nu-i vine sa creada ca totul a disparut intr-o secunda. Ca din rozul ala prafuit, a ajuns un negru greu si apasator. Nu mai are incredere in ea, frustrari cu miile, lacrimile ii inunda fata de la trezire pana la adormire.
El si Ea, dintr-un intreg devin...mii de cioburi.
O perioada nu se mai regasesc, nu isi mai vorbesc, nu se mai saluta, nu-si mai fura nici macar priviri...parca tot ce a fost a disparut in neant. Oare... nici nu s-a intamplat?! Aparent fiecare merge pe noul drum...El increzator, Ea...adunandu-si lacrimile si regretele.
Pentru ca viata vrea sa le arate ca sunt unul pentru altul, dar nu au stiut sa lupte pentru cel mai inaltator sentiment ...ii reintalneste, fara sa se caute sau tocmai pentru ca s-au cautat prea mult. Ea tremura...El e bucuros si linistit. Ea, zambeste cu tot corpul, El...e fericit dar nu vrea sa-si arate "slabiciunea". Vorbesc, isi amintesc, retraiesc cu drag emotii, isi strang mana...si pleaca.
Da, pleaca! Se impotrivesc fiintei si sinelui...chiar daca acolo, in adanc, nu s-ar mai desparti o secunda. De aceasta data fara lacrimi...cu zambetul pe buze, ca s-a intamplat. Fiecare dintre ei isi observa sentimentele dar realitatea ii sperie din nou. Ea ii spune ca il va iubi toata viata ei, oricand si oricunde s-ar afla. El, nu spune nimic, tace, se bucura, insa, nu scoate un sunet, de panica ca ii va raspune "si eu, te iubesc!".
Povestea are un final deschis, pentru ca fiecare dintre noi...traieste si spera. Consider ca intr-un fel sau altul, ne scriem singuri poveste in cartea vietii. Chiar daca exista un model "tip", o singura secunda schimba tot. Cred cu tarie ca exista suflete pereche, care se intalnesc si trec unul pe langa altul pentru ca partea realista nu le permite sa viseze la ceea ce sufletul sopteste. In acelasi timp, sunt suflete care se intalnesc si traiesc alaturi, o viata, cu suisuri si coborasuri, cu bune, cu rele...
Stiu doar ca ma numar printre fericititele "Ea" care au cunoscut si simtit sentimentul inaltator despre care vorbeam mai sus. Am simtit fiecare por al pielii care a respirat iubire pentru "El". Am spus "Te iubesc!"...am simtit vibratia si trairea aceea minunata pe care ti-o ofera fiecare strangere de mana, privire jucausa...imbratisare furata.
Mai mult, am fost crescuta de o Regina a sufletelor, ea m-a invatat ce inseamna "iubirea neconditionata", datorita minunatei mele mame, am invatat ce inseamna sa oferi fara sa ceri nimic la schimb. Tot ea m-a educat sa fiu o doamna, sa fiu mandra de mine si sa nu ma las doborata de oricine. Chiar daca cu greu am trecut prin tot felul de trairi, pe care nu credeam ca o sa le trec, uite-ma azi, scriind si multumind pentru tot ceea ce mi-a oferit viata, si bune si rele.
Sunt o "Ea" care iubeste oamenii, care se aseaza langa orice suflet si incearca cu toata fiinta ei sa il ridice pentru a merge mai departe. Asa cum am mai scris, nu am nevoie de prea multe lucruri ca sa fiu fericita, ma bucura orice mic gest. Zambesc ca un copil in fata jucariei mult dorite de fiecare data cand intalnesc ceea ce iubesc.
Tot ce pot sa spun astazi este ca am obosit putin, am obosit sa fiu cu spatele in zid, am obosit sa astept curcubeul de dupa furtuna, am obosit sa zambesc atunci cand sufletul e sfasiat, insa stiu clar, ca nu am obosit sa iubesc.
La un moment dat mi s-a spus ca nu stiu sa iubesc...astazi, iti spun omule ca stiu, doar ca iubesc prea mult pentru aceste vremuri, am prea multa incredere in oameni si in sentimentele pe care le-ar putea avea. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar atunci cand pronunt "te iubesc" ...inseamna ca pot oferi tot fara sa cer nimic. Singurul tau job....ramanand sa enjoy, sa crezi in mine, sa lupti alaturi de mine si sa vezi dincolo de tot ce inseamna cotidian. Poate sunt eu prea visatoare...poate gresesc, insa nu-mi face rau pentru ca valorile mele nu sunt la fel ca cele ale tale. Nu calca pe suflete...din ambitii...pentru ca la un moment dat o sa realizezi ca, de fapt, iti calci in picioare... "drumul spre mai bine".
Din secunda 0 a vietii mele constiente de femeie mi-am dorit o familie, mi-am dorit sa pot duce mai departe macar jumatate din ceea ce mi-a oferit mie mama... Nu sunt zodia leu, insa pentru ceea ce iubesc, leoaica e un gen de "pistol cu apa"...crede-ma si nu ma pune la incercare, atunci e posibil sa devin panicata si sa-mi apar cu orice pret ceea ce iubesc.
Imi doresc din suflet...ca fiecare din voi sa simta macar o data in viata ceea ce am simtit eu cand am spus "te iubesc mereu!"
Sunt femeie si sunt mandra de mine, plec greu dar atunci cand o fac...nu ma mai intorc din drum. Daca am ajuns in momentul acela e clar ca oricat de mult iubesc...obosesc!
Azi sunt resemnata...chiar daca imi circula o gramada de intrebari care incep de la "de ce!?"...chiar daca sunt departe de ceea ce mi-am dorit sa fiu, chiar daca iubesc si nu sunt unde trebuie. Recunosc, am gresit, probabil mult...daca azi sunt aici, asa....
Sper intr-o zi de maine, mai buna, cu mai mult soare si fara ploi. Sper si cred in fiecare vis al meu! Stii cum e, "omul are nevoie de un vis, sa poata suporta realitatea". "Don't dream your life, live your big dream!"
Asta a fost o oarecare poveste despre un EL si o EA! Glicemii jucause si mult soare in suflet!
Te iubesc pentru mereu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu