Mereu am sustinut ca, orice sfarsit trage dupa el un nou inceput...
Ma aflu la doar cateva zile de sfarsitul anului 2018 si cam tot ce imi vine in cap sa scriu este: "what the f**k was this?! Si sa apas pe butonul "Publish"... dar o sa incerc sa detaliez, chiar daca peste cateva propozitii sau fraze, nu o sa mai intelegeti nimic. Asta nu pentru ca nu stiu ce sa scriu, ci cum, e problema, totul a fost atat de ciudat incat pe cuvant daca a fost ceva coerent. Clar, din ceva incoerent, nu poate iesi o postare coerenta.
Anul a debutat ciudat de dureros, cand credeam ca pierderea Reginei Sufletului Meu, s-a mai asezat putin, cand credeam ca dorul si durerea au devenit putin mai suportabile, viata mi-a aratat ca inca nu s-a sfarsit perioada mea de greu.
Acel el care trebuia sa fie aici, la bine si la greu, a reusit sa-mi dea complet lumea peste cap. In doar o secunda de la deschiderea usii acelui apartament, m-am intalnit cu cea mai urata poveste a mea. Sa va spun ca era ziua mea?! Dada...atunci cand in mod normal explodam de fericire si bucurie?! Dada...fix atunci :) a inceput tot. Dupa ce am iesit putin din starea de soc a reusit sa ma mai aplece putin, sa ma dezechilibreze complet, pana la prabusire. Chiar si asa, am fost acolo, nu am plecat o secunda, nu m-am speriat, ci am fost punct de sprijin, chiar daca eram pe jos, cautandu-mi toate bucatelele si cioburile de suflet. Indata ce iarba a strapuns pamantul spre o noua revenire la viata, acel el a dat bir cu fugitii, a disparut in ceata, steaua a cazut de pe cer, o viata si inca o zi, s-a transformat intr-o despartire rece, in fata aeroportului de unde adoram sa privim avioanele cum vin si pleaca. Secunda in care am urcat in masina a fost momentul in care mi-am dat seama ca viata mea trebuie sa se schimbe radical. A fost momentul in care voiam sa inchid complet tot si sa o iau, din nou, de la capat. Asta am si facut...am schimbat tot, casa, job, viata, oameni, prieteni...intamplari.
Cu cele mai inalte si semete asteptari am pasit catre un nou inceput. Mi-am intalnit casa visurilor, unde, de la masa din bucatarie, acum va scriu. Am lasat oameni in urma, nu pentru ca mi-au facut ceva, nu pentru ca nu ii mai iubeam, ci pentru ca doream insetata o alta "EU". Speram ca totul se va reorganiza si sigur mai bine.
Am cunoscut oameni...si un om. Am cunoscut altceva fata de ce eram obisnuita. Am cunoscut altceva fata de tot ceea ce era obisnuit pana atunci pentru mine. Mi-am cunoscut sora a altei mame. Am revazut fiecare rasarit de la o inaltime a 15 etaje de cladire. Am inceput proiectul vietii mele pentru care am muncit si inca muncesc, mandra. Oameni care m-au placut pentru ceea ce sunt azi, necunosand ce am fost ieri. Am revazut pe fata mea zambetul de care imi fusese atat de dor. Am revazut o "EU" asa cum imi doream. Am trait seara aia minunata in care am aruncat telefonul plin de mesaje pe masa din bucatarie si cu lacrimi de fericire am imbratisat omul pe care mi-l doream acolo si am adormit. Am trait sentimentul de acasa in casa visurilor mele, pentru ca EL, era acolo si ma facuse sa simt ca sunt acasa. Ca vacantele scurte si dese se termina mult prea repede si tot "ACASA" te intorci si e destul.
Ma opresc din insiruire sa va povestesc putin de sora mea, a altei mame, pentru ca inca sunt socata de tot ceea ce se intampla. Ne-am intalnit pentru ca asa trebuia sa fie, pentru ca aveam nevoie una de alta intr-un moment de cotitura pentru amandoua. Ne-am placut chiar daca fiecare dintre noi suntem prea mandre sa recunoastem. Intr-o vara ciudata a acestui an, multe seri le-am petrecut vorbind despre cate in luna si in stele, realizand ca parca ne cunoastem de-o viata si una fara alta nu are sens. Este o ciudata, la fel ca mine. Vorbeste apasat si uneori arogant, pentru ca mie unori imi lipseste raspunsul, ea il are mereu. Multe nopti nu le-am dormit pentru ca stateam pe-o banca si visam la ziua cand ne vom gasi tot ceea ce ne lipseste. Am cutreierat strazi si parcuri, fara nicio directie anume. Am ras, am plans...ne-am adunat si ne-am imprastiat. Ne-am certat si ne-am imbarbatat una pe alta, cum nimeni nu ar fi reusit s-o faca. Am creat o legatura pe care...de multe ori nu ai crede ca o va dezlega cineva...si totusi multe lucruri au dus la fisurarea ei...dar nu, nu ne-am pierdut si nici nu am rupt inca sfoara. Ne cautam, ne piedem, ne regasim si iar o luam de la capat, zilnic...pentru ca noi suntem ciudat de la fel si totusi foarte diferite. Este "my partner in crime", este uneori o egoista de nedescris, geloasa si posesiva, cu cel mai mare suflet si cele mai misto discutii. Am fost acolo, una pentru alta...indiferent daca ea mai putin sau eu... atunci cand "EL" a aparut in viata mea... am crezut ca nu o sa apuc sa-i spun prea bine "ce bine ca ai venit" ca o sa-l dizolve ea, de frica de a nu ma vedea suferind... astepta parca dupa colt...cu sabia in mana, pregatita oricand sa dea. Anul 2018, viata...soarta au facut sa ma vada suferind...si tot ce a putut sa faca, a fost sa arunce sabia din mana si sa alerge repede sa ma prinda din cadere, sau macar sa puna o perna sa nu cad chiar pe "tare". Asa cum a putut ea m-a sprijinit, ocrotit, imbarbatat...si sustinut, chiar daca observa ca prapastia durerii nu numai ca ma cere, ci m-a si gasit. Ea e omul meu de contact, daca nu sunt acasa, pe santier sau pe Delea Veche, sigur ma gasesti pe Calarasi 173, la ea. Dada...acolo la casa aia nou si frumoasa a lu' Sssaaaaarr Peee-miu', la masa din bucatarie unde ne ciondanim, luam in brate, plangem, radem ...dar negresit vorbim despre aceleasi lucruri...si niciodata nu ajungem la nimic, chiar daca despicam firul in 14000000 de bucati si bucatele.
Mazgaleam mai sus despre acea seara minunata, despre casa devenita Acasa, despre zambetul acela minunat...despre EL. Povestesc si despre...!? Cu toate ca nici nu stiu ce as mai putea povesti, daca dai 4-5 postari inapoi...si le citesti la rand o sa-l descoperi in toata splendoarea lui. O sa regasesti toate formele prin care a trecut prin sufletul si mintea mea. O sa cunosti un EL care mi-a spus ca "merit sa fiu fericita" si apoi a plecat. O sa privesti cea mai frumoasa "big picture" care s-a dizolvat intr-un tablou deasupra patului si atat.
Acum e frig, foarte frig...privesc la brad, la luminite, la tot ce am si zambesc...pentru ca stiu ca fiecare celula expira a EL. Da, tot EL, care a plecat de ceva timp dar inca e aici. O sa radeti, probabil...zicand ca nu-s chiar pe treaba mea....si va dau neconditionat dreptate. Am trait cel mai frumos lucru al acestui an 2018 si cel mai trist. Am trait iubirea si lipsa ei. M-am bucurat de cele mai bogate si colorate sentimente dar si de cele mai reci si triste, exact asa cum e acum, frig si rece. Aburul care se pierde in zare, atunci cand expir...miroase a EL si a acele dimineti de duminica cu micul dejun gatit cu grija, a seminte prajite la mizul noptii, a clatite cu dulceata facuta de Regina Sufletului meu, a EL pastrandu-mi borcanul pentru ca pe eticheta era scrisul Ei. Miroase a iarna rece si a tot ceea ce a insemnat EL vreodata aici, alaturi de mine. Daca mi-e dor?! Uneori de nu mai pot, uneori rosul din parul meu nu egaleaza nici macar o secunda a lipsei lui. Daca mai astept?! Nu stiu ce, sa se termine pauza aia mica, nu mare...sau pur si simplu sa treaca, sa reuseasca sufletul meu sa se dezlipeasca si sa o ia din nou de la capat, tandari facut deja. Habar nu am, stiu doar ca am rabdare, pentru ca rabdarea e cea mai puternica putere a vremurilor reci pe care le traiesc. Nu astept, nu-mi fac planuri, pentru ca nu am de ce si cu ce. Am rabdare, atat! Dragule om, in mine inca se mai povesteste despre tine si uite, ca eu fara nervi si ura, te povestesc frumos...pentru ca a te iubi a insemnat un haos delicios, o dezordine minunata, la fel de minunata ca si admiratorul minunat de secret, care mi-ai fost. A fost o aventura a vietii mele, intr-un carusel haotic. Esti un ciudat incantator, esti tot ce mi-am dorit si ce mi s-a zis ca nu exista. Nu stiu cand ne va reintalni viata, sunt sigura ca la un moment dat, pentru ca nu mi-am ales momentul potrivit sa te iubesc, asa ca tot ce pot sa iti mai spun este ca: See you soon, my All I wish for! Pana atunci, te rog sa realizezi tot ceea ce la plecarea in graba ai spus ca nu-i asa. Sa vezi ca red este doar parul, nu si signs. Sa-ti fie dor si tie, sa ma intalnesti in vis...si sa ne intalnim unde visele se transforma in realitate. Unde "tot ce mi-am dorit" intelegi ca nu-s doar cuvinte. As vrea sa ne intalnim la capatul drumului intre Te Iubesc si Niciodata, nu-i destul.
Inchei cea mai mazgalita dintre toate paginile mazgalite, multumind tuturor zilelor ale unui an ciudat, frumos, trist, incantator si dezamagitor. Ma bucur pentru ca am ajuns aici, acum, asa. Daca tu anule 2018 nu ai fi existat, multi dintre cei care imi urmaresc acest roman incoerent al vietii mele...nu ar citi acum aici pentru ca nu as fi avut ce mazgali.
F**k you 2018, just like you f**ked me!
Comentarii
Trimiteți un comentariu