Treceți la conținutul principal

Jurnal de volan - Ziua 2

Ciao again!

Am revenit...dupa o zi grea de traseu ma apuc iar sa va impartasesc, una..alta de pe drum...
Am plecat din Statiunea Vietii Tusnad...binga la fratii nostri din Targu Neamt... in sfarsit nu mai vorbim bilingv...
Sa nu va suparati pe mine dar azi nu prea am cuvintele la mine..sunt praf de obosita, mai am 1 la viata...frumoasa zi dar cam obositoare,  chiar daca au fost mai putini km decat prima zi...au fost palpitanti.
Am inceput ziua destul de suparata pe locuitorii unor zone care uita ca sunt in Romania, si limba utilizata este LIMBA ROMANA!!!! Ajungem in Miercurea Ciuc unde se mai chinuiau sa vorbeasca romaneste, insa la Gheorghieni chiar m-au scos din minti...sa va povestesc de ce...intram in benzinarie, alimentam si cumparam una alta...oamenii ne arata pe calculator cat avem de plata ca intrasera in dificultate...si ca sa fie treaba treaba... a vrut sora mea o revista dar nah...aveau doar in limba lor...trist frate...chiar suparator...
Ca sa ii lesin pe fraieri am ascultat la maxim "Noi suntem romani" iar tinuta aleasa - iia noastra romaneasca (stiu ca e pleonasm dar sa intaresc ideea). 


In rest pentru aceasta zona...drumurile super ok! Este un plus....
Mdaaa....ca sa schimbam maniera si gustul, am ajuns la Lacu Rosu...frumusel dar nu super impresionant, putin cam balci...cam prea balci...dragut insa ca te poti plimba cu barcuta, la un pret rezonabil si barcutele destul de ok...
Hmmm....mergem vijelios si ajumgem la... Biiiicaaazzzz... super genial, aici chiar impresionant...recomand cu drag si caldura, am mers pe marginea lacului, foarte tare! Cheile Bicazului...minunat, cum ar spune Leo, minune de la Dumnezeu :-)

 am oprit la poze, la misto-uri si caterinca...smecheria lu' Juvel!
Dupa ce ne-am incantat ochisorii cu frumoase peisaje am ajuns sa-i batem in poarta lui Creanga la Humulesti, la Agapia, la casuta lui Vlahuta...casa de vacanta :)

Rezumand Ziua 2...frumoasa dar obositoare, cred ca a intervenit putin si oboseala...ca in grup am fost cam incordati dar dupa masa..ne-am relaxat, am ras, acum bem si un pahar si ne bagam la somn ca maine chiar e zi grea...va trebui sa parcurgem vreo 400 km...
Imi cer scuze de putinele cuvinte din seara asta...dar am anuntat ca nu am cuvintele la mine. Am avut si o durere groaznica de cap...sunt si obosita si lesinata :-)
Acum mai beau o gura de fresh de gref...mai bagam un misto si ne retragem cu capsorul pe perna moale de la Aristocratis - Targu Neamt, o pensiune primitoare dar putin cam scumpicica...insa la ce bombita am stat la Baile Tusnad..meritam rasfat.

Va pupa Ioana cu mult drag! Ne vedem maine la sfarsitul zilei 3....sper sa-mi gasesc cuvintele in cei 400 km...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

If I had to live my life again I’d find you sooner...

Cea mai frumoasa declaratie pe care o poti face cuiva. Fraza asta practic iti muta Universul din loc. Ce poate fi mai frumos decat sa declari unei persoane ca iti pare rau ca ai intalnit-o acum si ai pierdut timp pretios, ca ti-ai fi dorit ca multele zile trecute sa nu fi fost risipite alaturi de alti oameni si nu acel om care ti-a adus curcubeul pe cerul inegrit de multe furtuni. Chiar daca e cel mai frumos gand, eu cred ca oamenii intra si ies din viata ta la momentul potrivit. Nimic nu e intamplator, apai oamenii din viata ta. Fiecare isi are locul si prilejul bine stabilit inainte ca noi sa intelegem vreun sens. Unii vin, te educa si pleaca. Ca exista regrete, dorinte strivite sau vise daramate....stiu ca nimic nu este pentru totdeauna, cum nici fericirea, clar, nici tristetea sau suferinta. Sunt doar perioade menite sa te invete ceva. Daca cititi retrospectiv, daramata am fost de fiecare plecare... si asta pentru ca iubesc oamenii si nu mi-e frica de ei. Nu mi-e frica sa rostes...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

11

Ce s-a mai intamplat in ultimii 11 ani? I-ati 2 secunde si gandeste-te putin...cate momente, cate fericiri, zambete, intamplari, plimbari, despartiri, lacrimi, nasteri, primaveri...pana maine pot insirui...dar pentru fiecare dintre noi, 11 ani inseamna...parte din noi! De ce am ales 11?! Pentru ca e numarul meu preferat, pentru ca mereu surprind cadranul ceasului la 11:11, pentru ca mi se pare cel mai simplu dar foarte complex numar pe care il cunosc. De aceea, azi, zi minunata, sarbatoresc 11 ani alaturi de cel mai apropiat prieten al meu! La multi ani, de cand am devenit “Ceva Mai Dulce”!  In timp ce imi schimbam senzorul expirat, am realizat cate mi s-au intamplat in toti acesti 11 ani, cate am invatat si indurat! Cum de la plans in somn am ajuns sa ma mandresc cu prietenul meu naravas. De cate ori l-am ignorat si de cate ori m-am speriat ca l-am neglijat... Astazi, dupa toate intamplate zambesc cand scriu, abia asteptand sa mazgalesc aici, cate in luna si in stele, dar mai ales...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Back to basics...

Ce senzatie ciudata! M-am inconjurat de niste pereti atat de cunoscuti incat nu-i mai recunosc. Sunt aici din nou si retraiesc momente si imi amintesc cand era cald si frumos. Era EA, ersm noi toti. Acum parca imi aud ecoul cu toate ca nu vorbesc, ci doar ascult. Ascult, privesc, reamintesc, regasesc...nu mai e nimic la fel, cu toate ca sunt toate la locul lor. Nu am mai trait niciodata aceasta senzatie. Sunt din nou, aici, acasa dar aici nu mai e casa mea. Mi-a fost dor, insa as fi preferat sa nu. Acasa este acolo unde "you" a trecut si a lasat atata energie, unde din niste pereti de-un alb murdar a facut sa fie lumina si caldura. Casa mea e acolo unde atunci cand ma trezesc imi oglindeste soarele in retina somnoroasa. Este acolo unde te regasesc de cate ori mi-e dor de tine. Este ciudat, cu toate dispar ca si cum nu ar fi existat, raman doar cicatrici care ma fac cel mai frumos om, asa imi place sa cred. Totul se schimba, nimic nu ramane la fel si oricat de suparata sau tr...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe