Jurnal de volan - Ziua 5

Buna... Ultima zi ... ciudat, prin aceasta scriere inchei concediul pe 2013, pana si praful de pe drum care s-a asezat cuminte pe masina, azi s-a spalat :)chiar radeam cu Leo de acest lucru...adio concediu, mi-ai placut dar te-ai terminat cam repede... Trecand de nostalgie va astern aici cateva cuvinte despre ziua 5, ultima zi... De la inceput, cand am realizat acest circuit, am discutat ca ultima zi sa nu fie foarte incarcata cu locuri de vizitat, oboseala fiind deja prea mare...deci, si prin urmare, Ziua 5 am rezervat-o pentru Alba Iulia, Palatul Corvinilor si piesa de rezistenta... Manastirea Prislop, Mormantul Parintelui Arsenie Boca. Ne-am trezit pe la un 8 dimineata, care cum a putut, pe unde a putut, am servit micul dejun si am luat-o cu greu din loc. Am aterizat in centrul orasului Alba Iulia, adica la cetate. Foarte frumos, eram sigura ca acesti oameni extra ospitalieri au avut grija de istoria acestui oras, arata minunat. Data trecuta cand am fost aici era in renovare tot, acum e pe final si arata incantator. Sincer, ma bucur ca s-a conservat atata istorie si nu s-a pierdut intr-o daramatura manelistica de oras de provincie.

Fiind luni dimineata, nu era foarte aglomerat si am putut sa ne bucuram de orice locsor din cetate, din pacate nu am putut sta foarte mult, pentru ca mai era drum lung pana acasa. Mie personal, imi place foarte mult acest oras, mi se pare ca emana istorie, emana putere si incredere in poporul roman. Dupa cum bine ati observant am o problema cu pierderea identitatii poporului roman, sunt foarte suparata pe tineretul facebook care habar nu are si nici nu prea vrea sa aiba idee despre ce s-a intamplat si cum am ajuns noi aici azi...Daca nimeni nu scrie pe facebook...nu au de unde sa stie si sa invete. Intreaba un tanar facebookist care e treaba cu Horea, Closca si Crisan?! Sau care e treaba cu Michel le Brave :) cum ii spune Leo :)...ce inseamna Cetate de Scaun...si tot asa. Daca cineva m-ar intreba unde ar trebui sa fie capitala tarii Romania, clar as raspunde la Alba Iulia. La Bucuresti ce istorie vezi, Casa Poporului, un munte de beton realizat pe durerile de spate ale multor patimitori in comunsim, sau locurile unde ar fi trebuit sa fie biserici cu istorie dar Ceausescu le-a daramat ca il incurcau...si nu mai avea loc de ele...arati niste cuti de chibrit puse una peste alta...si aia e istoria...Poate exagerez eu si sunt rautacioasa...dar asta e parerea mea si am si argumente. Nu sufar de Bucuresti si bucuresteanca, nu ma vad cu nimic mai tare decat locuitorii zonelor minunate pe care le-am vizitat.

Revenind la subiect, un oras foarte frumos care nu merita ratat! Este chiar frumos si sunt sigura ca nu te poti plictisi, lejer 6-7 ore ai ce face, e ca si cum cotrobai in istorie... Am plecat spre Palatul Corvinilor de la Hunedoara, drumul pana acolo foarte aglomerat, e normal era luni, nu toata lumea era in concediu ca si mine. :) Fata de vizita anterioara, si aici s-au terminat lucrarile de restaurare, foarte frumos, biletul cam scump..20 ron...parerea mea. Palatul l-am gasit la fel de impunator si de frumos, chiar mai mult de atat datorita finalizarii lucrarilor. Recunosc ca nu m-am plimbat prea mult pe acolo pentru ca sefu' si-a adus aminte ca nu m-a barait de ceva timp la cap...si daca tot e ultima zi sa ma obisnuiasca cu zilele ce vor urma. Baietii s-au bucurat mai mult de locul vizitat...nu va intrebati de ce doar ei...ultima zi s-a pastrat in 5+1...nu am reusit sa restabilim ordinea si siguranta in grup. Care cu fata stramba de soare, care cu fata stramba pe te miri ce prostii, care cu telefonul la ureche, care facea avize...si tot asa.

Am parasit si acest obiectiv, viteza catre Prislop...aveam atatia nervi incat imi venea sa-mi las amprenta dentara pe volan. Caldura mare, AC nu mergea...sefu' suna si tipa...cand depaseam si ocoleam o groapa, cand raspundeam la telefon sau trimiteam mail... ...am ajuns la Manastire...am intrat pe poarta si brusc totul a devenit roz...dar un roz puternic. Parca am trecut in alta lume unde nervii si supararile nu exista. Am urcat si am stat la coada la mormantul Parintelui...superb, un covor de flori, acum inteleg de ce se spune ca pe mormantul parintelui florile nu mor...nu au timp! nu va exagerez erau pete 200 de ghivece cu flori si vreo 50 de vase pline cu crini imperiali...superb. Am ramas putin in tacere si m-am rugat...I-am multumit parintelui ca m-a primit si l-am implorat ca raspunsul din Belgia sa fie bun...

Manastirea nu este pictata, iar exteriorul si acoperisul sunt in renovari capitale. Locul in sine este minunat si oricum ai fi si orice ar fi, acolo sigur se asterne ca o perdea, linistea. Simti prezenta ingerasilor peste tot..te poarta peste tot si parca nu mai ai cuvinte, sincer nici nu mai puteam sa vorbesc, era asa frumos si cald (nu de la soare) incat mi-as fi dorit sa inmagazinez cat mai mult de acolo, eventual sa iau intr-un buzunar si pentru voi...poate nu mi-am gasit cuvintele potrivite si nu am transmis tot ce am simtit dar cu siguranta ma veti intelege cand o sa vizitati Manastirea si imprejurimile. O alta rugaminte, mergeti acolo, va rog! Am vazut documentare pe internet cu miile de oameni care veneau la parinte cand era in viata...acum ceva timp...ce va pot spune este ca si cu masina se ajunge mai greut, imi imaginez cata dorinta purtau acei oameni in inima pentru Duhovnicul Romaniei. Superb! Cam aceste locuri sunt notabile in rest...nimic oau, rezervatia am ratat-o pentru ca am intarziat mult si drumul era destul delung pana acasa, si asa am ajuns pe la 12:00 noaptea, tarziu. Spre delectare si informare am strabatut caile si soselele patriei de vreo 2.140 Km, cam fix 40 ore de condus, toate acestea in 5 zile minunate de concediu (am condus integral ...asta asa gen lauda-ma gura :) ). Imi pare rau ca s-a terminat, imi pare rau ca nu toata lumea a simtit cu atata intensitate situatia...dar acest concediu a fost alegerea fiecaruia, noi echipa (Leo, Alexu si Io) am propus...fiecare a fost liber sa aleaga...nu ne-am abatut prea mult (spre deloc) de la ceea ce am scris in invitatia pentru acest circuit.

Cam asta e in mare si ziua 5...poate nu atat de intensa ca celelalte 4...dar frumoasa si ea :) Gata...acum am terminat si de asternut ideile...clar am inchis capitolul concediu...fiecare s-a intors la treaba lui...cu problemele lui, cu gandurile lui...dar spre sa fi pastrat un pic din zenul care ni l-a format imaginea de ansamblu a celor 5 zile. Sper cu drag ca fiecare sa fi invatat ceva, sa-i fi placut ceva, sa se fi atasat de ceva, sa fi fost uimit de ceva....eu una...m-am bucurat cat am putut de fiecare moment chiar daca uneori eram pachete pachete de nervi :) si oboseala. Iar m-am gandit prea mult la ce vreau sa scriu...si mi s-a dus bateria laptopului... asa ca... Va salut prietenos, va multumesc ca ati fost alaturi de noi, chiar si de la ceva departare...va doresc un concediu cel putin la fel de frumos ca al meu :) Glicemia :) treaba ei...eu am sfatuit-o sa intre si ea in concediu 5 zile, sa stea in banca ei...ca si asa o ignor...nu aveam eu timp de ea...am respectat-o pe sora mea insulina, la ora 10 .... si cam atat, deja i-am dat prea multa importanta. Glicemii perfecte, va doresc...si concediu placut celor care se pregatesc de ieseala :) Pupi! Bye, pana la anu' !