V-am spus vreodata cat iubesc marea? si cat de mult ma linisteste? ciudat sau nu, faptul ca mi-e frica de apa, totusi ea ma calmeaza cel mai mult. Obisnuiam sa glumesca ca merg la marea mea cea mare sa ma incarc cu tot ceea ce am nevoie ca sa merg mai departe. Asta fac si acum, chiar daca e la ceva km de mine, o simt, ma vad acolo, pe ponton, cum privesc in departare, ascult valurile si respir adierea calda a brizei minunate. Luna oglindeste in mare si imi lumineaza cele mai intunecate ganduri, ma las purtata de val si merg mai departe pentru ca aici jos, nu-mi place. Cumva ma adun si zambesc, zambesc pentru ca s-a intamplat si ca am trait pana acum cu bune, cu rele, tot ceea ce aveam nevoie ca sa am incredere ca sfarsitul nu e aici.
Sunt din nou in fata laptopului si scriu, ma bucur asa tare ca pot din nou sa scriu, ca am idei si pofta sa mazgalesc cat mai multe file ale acestei carti nescrise. Scriu despre viata mea, despre sentimentele mele, neajunsuri, doruri si sperante. Astazi, din nou realizez ca soarele rasare si pentru mine si nu am de ce sa nu ma bucur. Nu am de ce sa raman blocata in lucruri si actiuni care imi produc neplaceri si ganduri aiurea. Energia pe care mi-o ofera fiecare secunda acest soare minunat, nu trebuie sa o irosesc pe doruri neintelese si sentimente lasate in alte parti, degeaba. Nu ma ascund de nimeni ca, da, am crezut in oameni, din nou. Daca sunt dezamagita?! nu, neaparat! sunt trista ca am permis, din nou, sa intre in casa sufletului meu, oameni care nu erau tocmai pregatiti sa ma intalneasca.
Am mers pe multe strazi, in aceasta viata, am fost lovita si inghesuita de multe ori, inca o data, nu face o diferenta foarte mare, ci doar imi demonstreaza ca o sa pot si de data asta sa ma ridic si sa ma reconstruiesc mai frumoasa si mai puternica fata de cea care am fost ieri...
Om frumos, stii ce nu inteleg, ce crezi ca ai rezolvat cu asta? daca ai reusit sa ma dezechilibrezi nu inseamna ca m-am si daramat. Tot ce ai povestit si promis, azi, pentru mine inseamna frimituri. Frimituri de trairi care, ce sa vezi, nu ma fac decat sa am mai mare incredere in instinctele si crezurile mele. Da, da ...iti spuneam mereu ca simt ca ceva nu e cum ar trebui sa fie si eu eram mereu aia blamata, insa azi ai reusit sa ma faci sa cred ca "instinctul meu de fata mare nu ma inseala".
Iti multumesc si azi ca ai existat in viata mea pentru ca m-ai facut sa mai invat ceva, orice ar fi increderea in mine si in ceea ce simt nu o s-o mai pierd niciodata. E vina mea ca am ajuns aici, de la primu semn trebuia sa intorc spatele si sa merg mai departe dar...am avut incredere in tine :) si in tot ceea ce imi spuneai. Ma bucur ca ai gasit drumul drept pe care il cautai si sunt mandra ca eu si neputintele mele (asa cum imi spuneai) te-au ajutat. Iti doresc sa fii linistit si implinit, aici drumurile noastre nu doar ca se despart, dar nici nu stiu daca vreau sa se mai intalneasca vreodata. Chiar daca viata mi-a demonstrat, nu o data, ca mereu-mereu ne intoarcem in acelasi loc si culegem ceea ce am sadit. Sincer, nu as vrea sa te intorci vreodata aici unde m-ai lasat, pentru ca nu-mi doresc, orice ar fi, ca cineva, pe lumea asta sa sufere vreodata, chiar daca eu....inevitabil am suferit. Tu te-ai intors deja in acelasi loc, doar ca ai fotografiat momentul din alt unghi si pare putin mai sters....dar asta este doar alegerea ta si imi doresc sa te bucuri mereu de ea.
Gandurile din aceasta noapte raman aici scrise, pentru mereu. Ramane bucuria momentului si imbratisarea zilei de maine cand voi munci necontenit sa devin cea mai buna varianta a mea. Nu o sa ma mai opreasca nimic, nici macar zgomotul rotilor grabite de cand ai plecat cu promisiunea ca vei revenii. Nu o sa ma opreasca nici multele promisiuni si cuvinte ca "acum" nu, dar poate maine...sau in alta zi. Pur si simplu am devenit, de neoprit! Lectia de azi imi va fi mult prea necesara pentru multitudinea ambitiilor mele de maine. Pe termen lung? pe termen lung...nu ma va mai opri nimeni sa imi indeplinesc visul de a fii fericita alaturi de un om pentru care sa fiu destul, alaturi de un om care sa aiba rabdare si sa fie increzator in fortele mele de a fii ceea ce are nevoie.
Maine e o alta zi si alte povesti ma asteapta, povestea asta cu "noi" s-a incheiat subit, insa frumos ca am trait si am invatat ca eu sunt cea mai importanta in viata mea si nimeni niciodata nu o sa imi mai ia locul. Multumesc pentru tot ce am primit, ridic capul dintre umeri si zambesc, zambesc la cel mai frumos soare care va rasari maine si pentru mine.
O noapte linistita si plina de vise implinite alaturi de toate deciziile minunate pe care le luati. Eu ...am plecat spre alte povesti pe care le voi trai alaturi de oameni care isi doresc sa le traiasca alaturi de mine, fara pauze, fara "red signs"....si eu fiind destul.
Am mers pe multe strazi, in aceasta viata, am fost lovita si inghesuita de multe ori, inca o data, nu face o diferenta foarte mare, ci doar imi demonstreaza ca o sa pot si de data asta sa ma ridic si sa ma reconstruiesc mai frumoasa si mai puternica fata de cea care am fost ieri...
Om frumos, stii ce nu inteleg, ce crezi ca ai rezolvat cu asta? daca ai reusit sa ma dezechilibrezi nu inseamna ca m-am si daramat. Tot ce ai povestit si promis, azi, pentru mine inseamna frimituri. Frimituri de trairi care, ce sa vezi, nu ma fac decat sa am mai mare incredere in instinctele si crezurile mele. Da, da ...iti spuneam mereu ca simt ca ceva nu e cum ar trebui sa fie si eu eram mereu aia blamata, insa azi ai reusit sa ma faci sa cred ca "instinctul meu de fata mare nu ma inseala".
Iti multumesc si azi ca ai existat in viata mea pentru ca m-ai facut sa mai invat ceva, orice ar fi increderea in mine si in ceea ce simt nu o s-o mai pierd niciodata. E vina mea ca am ajuns aici, de la primu semn trebuia sa intorc spatele si sa merg mai departe dar...am avut incredere in tine :) si in tot ceea ce imi spuneai. Ma bucur ca ai gasit drumul drept pe care il cautai si sunt mandra ca eu si neputintele mele (asa cum imi spuneai) te-au ajutat. Iti doresc sa fii linistit si implinit, aici drumurile noastre nu doar ca se despart, dar nici nu stiu daca vreau sa se mai intalneasca vreodata. Chiar daca viata mi-a demonstrat, nu o data, ca mereu-mereu ne intoarcem in acelasi loc si culegem ceea ce am sadit. Sincer, nu as vrea sa te intorci vreodata aici unde m-ai lasat, pentru ca nu-mi doresc, orice ar fi, ca cineva, pe lumea asta sa sufere vreodata, chiar daca eu....inevitabil am suferit. Tu te-ai intors deja in acelasi loc, doar ca ai fotografiat momentul din alt unghi si pare putin mai sters....dar asta este doar alegerea ta si imi doresc sa te bucuri mereu de ea.
Gandurile din aceasta noapte raman aici scrise, pentru mereu. Ramane bucuria momentului si imbratisarea zilei de maine cand voi munci necontenit sa devin cea mai buna varianta a mea. Nu o sa ma mai opreasca nimic, nici macar zgomotul rotilor grabite de cand ai plecat cu promisiunea ca vei revenii. Nu o sa ma opreasca nici multele promisiuni si cuvinte ca "acum" nu, dar poate maine...sau in alta zi. Pur si simplu am devenit, de neoprit! Lectia de azi imi va fi mult prea necesara pentru multitudinea ambitiilor mele de maine. Pe termen lung? pe termen lung...nu ma va mai opri nimeni sa imi indeplinesc visul de a fii fericita alaturi de un om pentru care sa fiu destul, alaturi de un om care sa aiba rabdare si sa fie increzator in fortele mele de a fii ceea ce are nevoie.
Maine e o alta zi si alte povesti ma asteapta, povestea asta cu "noi" s-a incheiat subit, insa frumos ca am trait si am invatat ca eu sunt cea mai importanta in viata mea si nimeni niciodata nu o sa imi mai ia locul. Multumesc pentru tot ce am primit, ridic capul dintre umeri si zambesc, zambesc la cel mai frumos soare care va rasari maine si pentru mine.
O noapte linistita si plina de vise implinite alaturi de toate deciziile minunate pe care le luati. Eu ...am plecat spre alte povesti pe care le voi trai alaturi de oameni care isi doresc sa le traiasca alaturi de mine, fara pauze, fara "red signs"....si eu fiind destul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu