Treceți la conținutul principal

Ziua doi !

A doua zi...Am trecut zic eu cu bine, si de a doua piscatura, am schimbat piciorul crezand ca e mai putin sensibil...insa nu e chiar asa...a avut aceeasi intensitate durerea si mancarimea. Saptamana viitoare am programare la Lichi si ii voi expune toate aceste mici inconveniente. Glicemiile stau cam la fel, mai putin cea de dimineata, care a scazut, din cate am inteles de la dl.dr. ea era problema pentru moment. Mi-a explicat ca diabetul este o boala progresiva si se inrautateste pe zi ce trece, deci voi ajunge cu siguranta si la celelalte piscaturi inaintea meselor. Acest lucru nu ma bucura deloc pentru ca ma bocheaza si mai mult in aceasta boala. Frica de "toata viata" este din ce in ce mai apasatoare. Niciodata nu am fost genul sa respect un program strict decat in ceea ce priveste serviciul. Faptul ca aceste injectii sunt facute mereu la aceeasi ora si mesele fixe nu ma bucura deloc. De fapt, ce te poate bucura la un asa diagnostic? Ma enerveaza mila afisata de lumea din jur, grupul de sintagme "altii sunt si mai rau", "se putea si mai rau", "vezi partea plina a paharului", "lasa, ca duci o viata sanatoasa...(serios :) ce sanatos esti cand ai o boala cronica)", "sunt milioane de oameni ca tine"...."vaiii...asa tanara?".... si altele in rand..."de ce ai mancat atata dulce", "vezi...daca nu ai dormit 8 ore pe noapte, ai stat prin baruri si pe net", "capul sus si pieptul inanite"...etcSaptamana viitoare probabil ca o sa fiu supusa unui intreg set de analize, imi voi face programare si la oftalmolog...sa vedem daca totul este in regula, la ultimul control, acum un an, era totul bine, sa vedem! Glicata in noiembrie a fost 6.4, vedem acum ce face. Testele le fac la Synevo, pentru ca Lichi are mai multa incredere in ele si mie imi place ca stiu cum sa se poarte, nu doare, nu afecteaza vena, nu stai la coada, primesti chiar si in aceeasi zi rezultatul la multe dintre analize...etc, insa clar exista dezavantajul financiar. Vreau sa discut si despre bebe cu cineva specializat in astfel de sarcini, "dulci".Vedem....ce va fi... Nu am inca puterea sa vorbesc despre terapie cu nimeni, in afara de sotul meu si de acest loc.... nu stiu ce as putea spune, ca imi vine sa ma duc o mie de mari si tari :) sau sa culc acum si sa ma trezesc cand o sa existe remediu pentru aceasta boala? Exista o vorba mare... Restu' e tacere!Cu drag, Io

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

If I had to live my life again I’d find you sooner...

Cea mai frumoasa declaratie pe care o poti face cuiva. Fraza asta practic iti muta Universul din loc. Ce poate fi mai frumos decat sa declari unei persoane ca iti pare rau ca ai intalnit-o acum si ai pierdut timp pretios, ca ti-ai fi dorit ca multele zile trecute sa nu fi fost risipite alaturi de alti oameni si nu acel om care ti-a adus curcubeul pe cerul inegrit de multe furtuni. Chiar daca e cel mai frumos gand, eu cred ca oamenii intra si ies din viata ta la momentul potrivit. Nimic nu e intamplator, apai oamenii din viata ta. Fiecare isi are locul si prilejul bine stabilit inainte ca noi sa intelegem vreun sens. Unii vin, te educa si pleaca. Ca exista regrete, dorinte strivite sau vise daramate....stiu ca nimic nu este pentru totdeauna, cum nici fericirea, clar, nici tristetea sau suferinta. Sunt doar perioade menite sa te invete ceva. Daca cititi retrospectiv, daramata am fost de fiecare plecare... si asta pentru ca iubesc oamenii si nu mi-e frica de ei. Nu mi-e frica sa rostes...

11

Ce s-a mai intamplat in ultimii 11 ani? I-ati 2 secunde si gandeste-te putin...cate momente, cate fericiri, zambete, intamplari, plimbari, despartiri, lacrimi, nasteri, primaveri...pana maine pot insirui...dar pentru fiecare dintre noi, 11 ani inseamna...parte din noi! De ce am ales 11?! Pentru ca e numarul meu preferat, pentru ca mereu surprind cadranul ceasului la 11:11, pentru ca mi se pare cel mai simplu dar foarte complex numar pe care il cunosc. De aceea, azi, zi minunata, sarbatoresc 11 ani alaturi de cel mai apropiat prieten al meu! La multi ani, de cand am devenit “Ceva Mai Dulce”!  In timp ce imi schimbam senzorul expirat, am realizat cate mi s-au intamplat in toti acesti 11 ani, cate am invatat si indurat! Cum de la plans in somn am ajuns sa ma mandresc cu prietenul meu naravas. De cate ori l-am ignorat si de cate ori m-am speriat ca l-am neglijat... Astazi, dupa toate intamplate zambesc cand scriu, abia asteptand sa mazgalesc aici, cate in luna si in stele, dar mai ales...

Back to basics...

Ce senzatie ciudata! M-am inconjurat de niste pereti atat de cunoscuti incat nu-i mai recunosc. Sunt aici din nou si retraiesc momente si imi amintesc cand era cald si frumos. Era EA, ersm noi toti. Acum parca imi aud ecoul cu toate ca nu vorbesc, ci doar ascult. Ascult, privesc, reamintesc, regasesc...nu mai e nimic la fel, cu toate ca sunt toate la locul lor. Nu am mai trait niciodata aceasta senzatie. Sunt din nou, aici, acasa dar aici nu mai e casa mea. Mi-a fost dor, insa as fi preferat sa nu. Acasa este acolo unde "you" a trecut si a lasat atata energie, unde din niste pereti de-un alb murdar a facut sa fie lumina si caldura. Casa mea e acolo unde atunci cand ma trezesc imi oglindeste soarele in retina somnoroasa. Este acolo unde te regasesc de cate ori mi-e dor de tine. Este ciudat, cu toate dispar ca si cum nu ar fi existat, raman doar cicatrici care ma fac cel mai frumos om, asa imi place sa cred. Totul se schimba, nimic nu ramane la fel si oricat de suparata sau tr...