A doua zi...Am trecut zic eu cu bine, si de a doua piscatura, am schimbat piciorul crezand ca e mai putin sensibil...insa nu e chiar asa...a avut aceeasi intensitate durerea si mancarimea. Saptamana viitoare am programare la Lichi si ii voi expune toate aceste mici inconveniente. Glicemiile stau cam la fel, mai putin cea de dimineata, care a scazut, din cate am inteles de la dl.dr. ea era problema pentru moment. Mi-a explicat ca diabetul este o boala progresiva si se inrautateste pe zi ce trece, deci voi ajunge cu siguranta si la celelalte piscaturi inaintea meselor. Acest lucru nu ma bucura deloc pentru ca ma bocheaza si mai mult in aceasta boala. Frica de "toata viata" este din ce in ce mai apasatoare. Niciodata nu am fost genul sa respect un program strict decat in ceea ce priveste serviciul. Faptul ca aceste injectii sunt facute mereu la aceeasi ora si mesele fixe nu ma bucura deloc. De fapt, ce te poate bucura la un asa diagnostic? Ma enerveaza mila afisata de lumea din jur, grupul de sintagme "altii sunt si mai rau", "se putea si mai rau", "vezi partea plina a paharului", "lasa, ca duci o viata sanatoasa...(serios :) ce sanatos esti cand ai o boala cronica)", "sunt milioane de oameni ca tine"...."vaiii...asa tanara?".... si altele in rand..."de ce ai mancat atata dulce", "vezi...daca nu ai dormit 8 ore pe noapte, ai stat prin baruri si pe net", "capul sus si pieptul inanite"...etcSaptamana viitoare probabil ca o sa fiu supusa unui intreg set de analize, imi voi face programare si la oftalmolog...sa vedem daca totul este in regula, la ultimul control, acum un an, era totul bine, sa vedem! Glicata in noiembrie a fost 6.4, vedem acum ce face. Testele le fac la Synevo, pentru ca Lichi are mai multa incredere in ele si mie imi place ca stiu cum sa se poarte, nu doare, nu afecteaza vena, nu stai la coada, primesti chiar si in aceeasi zi rezultatul la multe dintre analize...etc, insa clar exista dezavantajul financiar. Vreau sa discut si despre bebe cu cineva specializat in astfel de sarcini, "dulci".Vedem....ce va fi... Nu am inca puterea sa vorbesc despre terapie cu nimeni, in afara de sotul meu si de acest loc.... nu stiu ce as putea spune, ca imi vine sa ma duc o mie de mari si tari :) sau sa culc acum si sa ma trezesc cand o sa existe remediu pentru aceasta boala? Exista o vorba mare... Restu' e tacere!Cu drag, Io
Astazi scriu despre Regina sufletului meu! Da, scriu cea mai dureroasa postare a vietii mele, dar stiu si simt ca si EA citeste, ii placea mult cum si ce scriam...era atenta la fiecare postare si o aprecia sau ii aducea completari. Nemuritoare zi de 12 august cand a plecat cu zambetul pe buze, s-a dus sus, acolo unde "nu exista nici durere, nici intristare, nici suspin".....cea mai grea zi din viata mea, nu exista cuvinte sa descriu sentimentele si starile prin care am trecut. Nu pot relata si nici marturisii tot...pentru ca au fost trairi unice si nu stiu sa le spun pe nume. Timp de 3 saptamani am alergat nauci din spital in spital sa cautam indurare si sansa...parca toate drumurile se inchideau, EA, in schimb era pe pozitii si nu se plangea o secunda. Noi eram daramati si nestiutori, medicul oncolog era singurul care ne mai scutura si ne spunea sa mergem mai departe ca se poate, exista sanse. E crunt atunci cand auzi doar "nu" si esti parca ferecat intre ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu