Hmmm....abia m-am trezit, nu mi-am luat glicemia, m-am dus glont la frigider, am mancat una alta iar acum astept glicemia de dupa.
M-am culcat la 06:30 dimineata, de ce?! Pentru ca nu am vrut sa dorm, am vrut sa uit de mine si de probleme si sa stau sa rad si sa fac chestii haioase alaturi de Alexutzu ( cam asa il alint eu ), si alti prieteni....
Cred ca este rezultatul zilei de ieri cand nu am avut chef de nimeni si nimic...am considerat ca am facut fata zilei de ieri cu brio insa avand in vedere sentimentele cu care m-am trezit astazi...ma mai gandesc daca am trecut peste ziua de ieri.
Am tras o partida de plans si incercat sa tip dupa ajutor...dar degeaba, lumea din jurul meu nu are cum sa inteleaga pentru ca nu a trecut prin asa ceva, ei nu au simtit , nu au stiut despre... Nu este condamnabil...nu este vina lor! Este vina mea pentru ca nu sunt in stare sa trec peste toate acestea si sa ma ridic de jos cu capul sus...sa ma obisnuiesc cu ideea ca asta este viata si sa ma canalizez pe alte actiuni constructive.
Mi-as dori sa va vorbesc despre telurile mele si gandurile mele marete...insa momentan nu cred ca mai am puterea sa indraznesc sa privesc intr-acolo...
Oricum e un pas inainte ca nu imi mai tremura mana atunci cand fac insulina...
Mi-e dor de mine...
Glicemii mult mai bune!!
Cu drag, Io!
M-am culcat la 06:30 dimineata, de ce?! Pentru ca nu am vrut sa dorm, am vrut sa uit de mine si de probleme si sa stau sa rad si sa fac chestii haioase alaturi de Alexutzu ( cam asa il alint eu ), si alti prieteni....
Cred ca este rezultatul zilei de ieri cand nu am avut chef de nimeni si nimic...am considerat ca am facut fata zilei de ieri cu brio insa avand in vedere sentimentele cu care m-am trezit astazi...ma mai gandesc daca am trecut peste ziua de ieri.
Am tras o partida de plans si incercat sa tip dupa ajutor...dar degeaba, lumea din jurul meu nu are cum sa inteleaga pentru ca nu a trecut prin asa ceva, ei nu au simtit , nu au stiut despre... Nu este condamnabil...nu este vina lor! Este vina mea pentru ca nu sunt in stare sa trec peste toate acestea si sa ma ridic de jos cu capul sus...sa ma obisnuiesc cu ideea ca asta este viata si sa ma canalizez pe alte actiuni constructive.
Mi-as dori sa va vorbesc despre telurile mele si gandurile mele marete...insa momentan nu cred ca mai am puterea sa indraznesc sa privesc intr-acolo...
Oricum e un pas inainte ca nu imi mai tremura mana atunci cand fac insulina...
Mi-e dor de mine...
Glicemii mult mai bune!!
Cu drag, Io!
Comentarii
Trimiteți un comentariu