Treceți la conținutul principal

First day...of the rest of my LIFE with diabetes

Buna, din nou! Am revenit cu noutati, 21.01.2013 clar ramane o zi nespeciala sau speciala in calendarul vietii mele....in calendarul diabetului meu...mai sigur, am inceput terapia prin piscaturi...Prima zi cand am facut 4 unitati lantus, la ora 22.10 ca mi-a luat ceva sa-mi fac curaj. Nu am anuntat pe nimeni din familie in afara de sotul meu... Impresii: intepatura propriu-zis nu a durut :-) (am avut curajul sa ma uit, m-am autodepasit) insa dupa injectare doare locul si parca am simtit si o mancarime. Nu stiu daca este pe fond nervos sau alte motive, insa...a durut un pic. Sper sa ma obisnuiesc, cu toate ca medicul mi-a spus ca nu ma va durea...m-a pacalit sa prind curaj, cred... Rezultat: glicemie dimineata .... :-) 90, ma asteptam la o modificare soc... Psihic: :-) daramata :-) mi se pare ca s-a cam finalizat lumea asa..e un gen de inceputul sfarsitului, mai ales la cate complicatii si probleme am citit in scrierile celor cu vechime in aceasta terapie....clar ma ia cu rau... sper doar ca in timp sa inving aceasta deznadejde si sa fiu mai curajoasa si mai sigura pe mine. Va felicit si stimez pe toti cei care au invins acest sentiment si au mers mai departe cu capul sus...Un alt lucru care nu m-a lasat sa imi inving frica este faptul ca nici luna asta bebe nu a vrut cu noi, daca ramaneam insarcinata eram clar mai linistita si mult mai curajoasa, la cat ni-l dorim cred ca as putea muta muntii din loc pentru un sufletel, in general eu reactionez mai bine cand sunt motivata de ceva si ma lupt pentru ceva...Poate...cine stie, luna viitoare voi fi premiata pentru farama aceasta de curaj....de a incepe terapia... Cu Dumnezeu inainte, pentru zile mai bune, glicemii perfecte si aparitia pancreasului artificial....O zi ceva mai buna ca a mea... Cu mult drag! Io

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

If I had to live my life again I’d find you sooner...

Cea mai frumoasa declaratie pe care o poti face cuiva. Fraza asta practic iti muta Universul din loc. Ce poate fi mai frumos decat sa declari unei persoane ca iti pare rau ca ai intalnit-o acum si ai pierdut timp pretios, ca ti-ai fi dorit ca multele zile trecute sa nu fi fost risipite alaturi de alti oameni si nu acel om care ti-a adus curcubeul pe cerul inegrit de multe furtuni. Chiar daca e cel mai frumos gand, eu cred ca oamenii intra si ies din viata ta la momentul potrivit. Nimic nu e intamplator, apai oamenii din viata ta. Fiecare isi are locul si prilejul bine stabilit inainte ca noi sa intelegem vreun sens. Unii vin, te educa si pleaca. Ca exista regrete, dorinte strivite sau vise daramate....stiu ca nimic nu este pentru totdeauna, cum nici fericirea, clar, nici tristetea sau suferinta. Sunt doar perioade menite sa te invete ceva. Daca cititi retrospectiv, daramata am fost de fiecare plecare... si asta pentru ca iubesc oamenii si nu mi-e frica de ei. Nu mi-e frica sa rostes...

11

Ce s-a mai intamplat in ultimii 11 ani? I-ati 2 secunde si gandeste-te putin...cate momente, cate fericiri, zambete, intamplari, plimbari, despartiri, lacrimi, nasteri, primaveri...pana maine pot insirui...dar pentru fiecare dintre noi, 11 ani inseamna...parte din noi! De ce am ales 11?! Pentru ca e numarul meu preferat, pentru ca mereu surprind cadranul ceasului la 11:11, pentru ca mi se pare cel mai simplu dar foarte complex numar pe care il cunosc. De aceea, azi, zi minunata, sarbatoresc 11 ani alaturi de cel mai apropiat prieten al meu! La multi ani, de cand am devenit “Ceva Mai Dulce”!  In timp ce imi schimbam senzorul expirat, am realizat cate mi s-au intamplat in toti acesti 11 ani, cate am invatat si indurat! Cum de la plans in somn am ajuns sa ma mandresc cu prietenul meu naravas. De cate ori l-am ignorat si de cate ori m-am speriat ca l-am neglijat... Astazi, dupa toate intamplate zambesc cand scriu, abia asteptand sa mazgalesc aici, cate in luna si in stele, dar mai ales...

Back to basics...

Ce senzatie ciudata! M-am inconjurat de niste pereti atat de cunoscuti incat nu-i mai recunosc. Sunt aici din nou si retraiesc momente si imi amintesc cand era cald si frumos. Era EA, ersm noi toti. Acum parca imi aud ecoul cu toate ca nu vorbesc, ci doar ascult. Ascult, privesc, reamintesc, regasesc...nu mai e nimic la fel, cu toate ca sunt toate la locul lor. Nu am mai trait niciodata aceasta senzatie. Sunt din nou, aici, acasa dar aici nu mai e casa mea. Mi-a fost dor, insa as fi preferat sa nu. Acasa este acolo unde "you" a trecut si a lasat atata energie, unde din niste pereti de-un alb murdar a facut sa fie lumina si caldura. Casa mea e acolo unde atunci cand ma trezesc imi oglindeste soarele in retina somnoroasa. Este acolo unde te regasesc de cate ori mi-e dor de tine. Este ciudat, cu toate dispar ca si cum nu ar fi existat, raman doar cicatrici care ma fac cel mai frumos om, asa imi place sa cred. Totul se schimba, nimic nu ramane la fel si oricat de suparata sau tr...