Buna, din nou!
Am revenit cu noutati, 21.01.2013 clar ramane o zi nespeciala sau speciala in calendarul vietii mele....in calendarul diabetului meu...mai sigur, am inceput terapia prin piscaturi...Prima zi cand am facut 4 unitati lantus, la ora 22.10 ca mi-a luat ceva sa-mi fac curaj. Nu am anuntat pe nimeni din familie in afara de sotul meu...
Impresii: intepatura propriu-zis nu a durut :-) (am avut curajul sa ma uit, m-am autodepasit) insa dupa injectare doare locul si parca am simtit si o mancarime. Nu stiu daca este pe fond nervos sau alte motive, insa...a durut un pic. Sper sa ma obisnuiesc, cu toate ca medicul mi-a spus ca nu ma va durea...m-a pacalit sa prind curaj, cred...
Rezultat: glicemie dimineata .... :-) 90, ma asteptam la o modificare soc...
Psihic: :-) daramata :-) mi se pare ca s-a cam finalizat lumea asa..e un gen de inceputul sfarsitului, mai ales la cate complicatii si probleme am citit in scrierile celor cu vechime in aceasta terapie....clar ma ia cu rau... sper doar ca in timp sa inving aceasta deznadejde si sa fiu mai curajoasa si mai sigura pe mine. Va felicit si stimez pe toti cei care au invins acest sentiment si au mers mai departe cu capul sus...Un alt lucru care nu m-a lasat sa imi inving frica este faptul ca nici luna asta bebe nu a vrut cu noi, daca ramaneam insarcinata eram clar mai linistita si mult mai curajoasa, la cat ni-l dorim cred ca as putea muta muntii din loc pentru un sufletel, in general eu reactionez mai bine cand sunt motivata de ceva si ma lupt pentru ceva...Poate...cine stie, luna viitoare voi fi premiata pentru farama aceasta de curaj....de a incepe terapia...
Cu Dumnezeu inainte, pentru zile mai bune, glicemii perfecte si aparitia pancreasului artificial....O zi ceva mai buna ca a mea...
Cu mult drag! Io
Cea mai frumoasa declaratie pe care o poti face cuiva. Fraza asta practic iti muta Universul din loc. Ce poate fi mai frumos decat sa declari unei persoane ca iti pare rau ca ai intalnit-o acum si ai pierdut timp pretios, ca ti-ai fi dorit ca multele zile trecute sa nu fi fost risipite alaturi de alti oameni si nu acel om care ti-a adus curcubeul pe cerul inegrit de multe furtuni. Chiar daca e cel mai frumos gand, eu cred ca oamenii intra si ies din viata ta la momentul potrivit. Nimic nu e intamplator, apai oamenii din viata ta. Fiecare isi are locul si prilejul bine stabilit inainte ca noi sa intelegem vreun sens. Unii vin, te educa si pleaca. Ca exista regrete, dorinte strivite sau vise daramate....stiu ca nimic nu este pentru totdeauna, cum nici fericirea, clar, nici tristetea sau suferinta. Sunt doar perioade menite sa te invete ceva. Daca cititi retrospectiv, daramata am fost de fiecare plecare... si asta pentru ca iubesc oamenii si nu mi-e frica de ei. Nu mi-e frica sa rostes...
Comentarii
Trimiteți un comentariu