Treceți la conținutul principal

First day...of the rest of my LIFE with diabetes

Buna, din nou! Am revenit cu noutati, 21.01.2013 clar ramane o zi nespeciala sau speciala in calendarul vietii mele....in calendarul diabetului meu...mai sigur, am inceput terapia prin piscaturi...Prima zi cand am facut 4 unitati lantus, la ora 22.10 ca mi-a luat ceva sa-mi fac curaj. Nu am anuntat pe nimeni din familie in afara de sotul meu... Impresii: intepatura propriu-zis nu a durut :-) (am avut curajul sa ma uit, m-am autodepasit) insa dupa injectare doare locul si parca am simtit si o mancarime. Nu stiu daca este pe fond nervos sau alte motive, insa...a durut un pic. Sper sa ma obisnuiesc, cu toate ca medicul mi-a spus ca nu ma va durea...m-a pacalit sa prind curaj, cred... Rezultat: glicemie dimineata .... :-) 90, ma asteptam la o modificare soc... Psihic: :-) daramata :-) mi se pare ca s-a cam finalizat lumea asa..e un gen de inceputul sfarsitului, mai ales la cate complicatii si probleme am citit in scrierile celor cu vechime in aceasta terapie....clar ma ia cu rau... sper doar ca in timp sa inving aceasta deznadejde si sa fiu mai curajoasa si mai sigura pe mine. Va felicit si stimez pe toti cei care au invins acest sentiment si au mers mai departe cu capul sus...Un alt lucru care nu m-a lasat sa imi inving frica este faptul ca nici luna asta bebe nu a vrut cu noi, daca ramaneam insarcinata eram clar mai linistita si mult mai curajoasa, la cat ni-l dorim cred ca as putea muta muntii din loc pentru un sufletel, in general eu reactionez mai bine cand sunt motivata de ceva si ma lupt pentru ceva...Poate...cine stie, luna viitoare voi fi premiata pentru farama aceasta de curaj....de a incepe terapia... Cu Dumnezeu inainte, pentru zile mai bune, glicemii perfecte si aparitia pancreasului artificial....O zi ceva mai buna ca a mea... Cu mult drag! Io

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

11

Ce s-a mai intamplat in ultimii 11 ani? I-ati 2 secunde si gandeste-te putin...cate momente, cate fericiri, zambete, intamplari, plimbari, despartiri, lacrimi, nasteri, primaveri...pana maine pot insirui...dar pentru fiecare dintre noi, 11 ani inseamna...parte din noi! De ce am ales 11?! Pentru ca e numarul meu preferat, pentru ca mereu surprind cadranul ceasului la 11:11, pentru ca mi se pare cel mai simplu dar foarte complex numar pe care il cunosc. De aceea, azi, zi minunata, sarbatoresc 11 ani alaturi de cel mai apropiat prieten al meu! La multi ani, de cand am devenit “Ceva Mai Dulce”!  In timp ce imi schimbam senzorul expirat, am realizat cate mi s-au intamplat in toti acesti 11 ani, cate am invatat si indurat! Cum de la plans in somn am ajuns sa ma mandresc cu prietenul meu naravas. De cate ori l-am ignorat si de cate ori m-am speriat ca l-am neglijat... Astazi, dupa toate intamplate zambesc cand scriu, abia asteptand sa mazgalesc aici, cate in luna si in stele, dar mai ales...

Sofia, draga mea!

Zi de toamna, soare cu dintisori, am plecat la drum spre un oras nevizitat unde ma asteapta oameni dragi. Merg sa te descopar si sa imi cunosc un nou membru al familiei sufletului meu, o alta finuta a mea, bun venit, draga mea! Imi pare bine de cunostinta, esti o frumoasa si ma bucur ca m-ai ales sa iti fiu mamica spirituala, o sa incerc sa iti fiu mereu alaturi si sa te iubesc pe masura asteptarilor tale. As vrea sa iti spun ca ai venit intr-o lume frumoasa insa te-as   minti, da-mi voie sa imi doresc ca venirea ta in aceasta lume sa schimbe putin situatia. Orice nastere de prunci este o minune. Consider ca orice poti face in viata si orice poti controla, mai putin acest lucru. Un copilas este voia lui Dumnezeu, este minunea cea mai minunata, bucuria sufletului si a trupului in viata unei femei. Din ziua 0 a existentei mele mi-am dorit sa fiu mama, dar ii multumesc lui Dumnezeu   ca mi-a ingaduit sa ma bucur de 3 copilasi ai sufletului meu. Sasha Raul Andrei, Ioana Reb...

The One...

Vrei sa stam putin de vorba!? ma bucur ca te reintalnesc, parca a trecut o vesnicie de la ultima noastra intalnire si totusi parca a fost o secunda. Timpul este relativ, intr-o lume in care toti alearga dupa diferite umbre si fantome. Eu de cateva zile m-am oprit, m-am oprit complet. Nu stiu exact de ce, insa stiu ca m-am oprit. Nu esti curios din fire sau poate foarte curios fiind, faci ca lumea sa-ti vorbeasca fara sa vrea tocmai. Din ce m-am oprit? Din a te cauta :) stiu unde esti, cu toate ca nu am adresa, insa nici nu o mai vreau. Daca ai stii cam cate seri imi doream sa visez unde te pot gasi sau alergam disperata de colo-colo sa te gasesc...acum e liniste. Ciudat, nu? Liniste cautam, insa o cautam in sufletul tau si de mana cu tine, zambind in soare. Nu stiu unde esti, daca citesti, daca dormi, daca scrii sau imbratisezi un alt zambet, dar nici nu mai stiu cat conteaza, e prea liniste ca sa ma agit cu multe vuiete de ganduri si distrageri de la tot. A fost un drum greu, cu mult...