Treceți la conținutul principal

Type 3 diabetic

Marti, ora: 08.30, bat la usa, ascult...mi se raspunde cu binecunoscutul "DAaa",deschid usa foarte sigura pe mine si dau de aceeasi fata zambitoare in coltul gurii, care imi ureaza "Buna dimineata!", ma asez pe acelasi scaun, (este albastru)...ma indeamna sa ma dezechipez si sa imi trag sufletul, ca nah...am urcat pe scari :)
Imi revin...si incepem discutia cu aceeasi intrebare pusa cu un mare zambet pe fata, v-am trecut la Ciucu sau la Vlad :) (intrebarea provine de la faptul ca mi-am pastrat si numele de domnisoara ceea ce il amuza foarte tare...)
Imi gaseste fisa si incepe discutia despre media glicemiilor, ii spun ca am inceput insulina... iar el zambind satisfacut :)) dar ce v-a speriat de ati inceput-o....

Cam asa a debutat ziua de azi, da....stiu ca trebuia sa merg de ieri dar nu am avut o zi tocmai ok si am decis sa aman pentru astazi.
In general am discutat cam aceleasi lucruri... a adaugat faptul ca trebuie sa jonglez putin cu insulina si cu ceea ce mananc pe timpul zilei, pentru ca am niste urme de hipo la pranz.
Analizele le repetam in luna februarie, spre sfarsit...
Referitor la sarcina, a spus ca nu ar avea ce sa fie rau... nu am glicemii de speriat iar ultima glicata, in noiembrie la Synevo, a fost 6.4% ceea ce e ok, cat de cat....
In februarie pe langa analizele curente mi-a propus sa fac si TSH, nu mi-a spus exact pentru ce este, dar presupun ca are legatura cu sarcina.
Ne zambim, uram o zi buna, o salut pe dna. Ira (dna. Asistenta) si imi vad de drum. Pun mana pe telefon, formez si.....la celalat capat imi raspunde.... Tipul meu 3 .....

Se simte in vocea putin tremuranda...ca este ingrijorat, se grabeste repede sa ma intrebe ce a zis Lichi?... - M-am oprit putin pe trepte si as fi vrut sa-l imbratisez atunci....

Tipul meu 3 are fobie de ace :) dar nu de acele mele :) asa spune....
E la zi cu tot ce misca pe net despre diabet, insulina, analogi, tratament alternativ.... si cred ca ar fi instare sa mute pamantul invers ca sa ma fac bine....
Daca ne intoarcem putin in timp... va pot spune ca el era in viata mea atunci cand am aflat de diabet... a avut  o perioada de ezitare (pentru ca nu intelegea ce se intampla, ce inseamna, de ce sunt din om, neom, etc.) dar a ramas pe pozitii... nu a fugit prea departe, as putea spune ca a iesit la o plimbare si s-a intors repede. A plans in rand cu mine de multe ori, si-a luat glicemia cu mine :) (daca l-ati vedea ce dulce e cand intinde degetul cu ochii putin inchisi si zice : "hai, ia' si mie!"), am facut tabel de glicemii impreuna (l-am creat in .xls sa calculam mai repede)...
E persoana care ma cunoaste si cu si fara diabet la fel de bine, si atunci cand suna stie daca e mare sau mica, stie ca ne plimbam chiar si pe frig sa o scadem si mai stie sigur ca e doar o faza, eu o sa ma fac bine!
Crede in mine, ma felicita pentru curaj, ma admira :) doar ca sa imi fie mie bine.
Citim in rand etichetele produselor, merge si cauta dulciuri, prajituri, suna se intereseaza....sincer.... are mai multa putere ca mine si uitandu-ma lung la el....imi dau seama ca trebuie sa merg mai departe.
Tot acest tip :) mi-a dat incredere in mine si speranta ca o sa fim cei mai fericiti parinti intr-o zi, oricand si oricum sigur se va intampla! Doamne Ajuta!
Este punctul meu de sprijin, ajutorul meu din spatele glucometrului si cel care stie si intelege orice...
Am preferat sa rezerv un post special pentru a-l prezenta, fiindca el este, poate cel mai special...
Nu cred ca aveti timp si rabdare sa cititi ce, cat, cum, de ce...si orice am de spus despre el...
El este tot ceea ce diabetul nu ma lasa sa fac, este tot ce doctorii mi-au spus ca o sa fie greu, este tot...
Nu cred ca as gasi cuvinte potrivite sa va spun ca aproape orice dorinta cu tipul meu 3, poate fi realitate!
Sunt Io si imi doresc din suflet ca tipul oricaruia dintre noi sa fie cel putin la fel de minunat ca al meu!
Azi, am vorbit despre alt tip al meu de diabet....
Glicemii cat mai bune! Cu drag, Io!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

If I had to live my life again I’d find you sooner...

Cea mai frumoasa declaratie pe care o poti face cuiva. Fraza asta practic iti muta Universul din loc. Ce poate fi mai frumos decat sa declari unei persoane ca iti pare rau ca ai intalnit-o acum si ai pierdut timp pretios, ca ti-ai fi dorit ca multele zile trecute sa nu fi fost risipite alaturi de alti oameni si nu acel om care ti-a adus curcubeul pe cerul inegrit de multe furtuni. Chiar daca e cel mai frumos gand, eu cred ca oamenii intra si ies din viata ta la momentul potrivit. Nimic nu e intamplator, apai oamenii din viata ta. Fiecare isi are locul si prilejul bine stabilit inainte ca noi sa intelegem vreun sens. Unii vin, te educa si pleaca. Ca exista regrete, dorinte strivite sau vise daramate....stiu ca nimic nu este pentru totdeauna, cum nici fericirea, clar, nici tristetea sau suferinta. Sunt doar perioade menite sa te invete ceva. Daca cititi retrospectiv, daramata am fost de fiecare plecare... si asta pentru ca iubesc oamenii si nu mi-e frica de ei. Nu mi-e frica sa rostes...

11

Ce s-a mai intamplat in ultimii 11 ani? I-ati 2 secunde si gandeste-te putin...cate momente, cate fericiri, zambete, intamplari, plimbari, despartiri, lacrimi, nasteri, primaveri...pana maine pot insirui...dar pentru fiecare dintre noi, 11 ani inseamna...parte din noi! De ce am ales 11?! Pentru ca e numarul meu preferat, pentru ca mereu surprind cadranul ceasului la 11:11, pentru ca mi se pare cel mai simplu dar foarte complex numar pe care il cunosc. De aceea, azi, zi minunata, sarbatoresc 11 ani alaturi de cel mai apropiat prieten al meu! La multi ani, de cand am devenit “Ceva Mai Dulce”!  In timp ce imi schimbam senzorul expirat, am realizat cate mi s-au intamplat in toti acesti 11 ani, cate am invatat si indurat! Cum de la plans in somn am ajuns sa ma mandresc cu prietenul meu naravas. De cate ori l-am ignorat si de cate ori m-am speriat ca l-am neglijat... Astazi, dupa toate intamplate zambesc cand scriu, abia asteptand sa mazgalesc aici, cate in luna si in stele, dar mai ales...

Back to basics...

Ce senzatie ciudata! M-am inconjurat de niste pereti atat de cunoscuti incat nu-i mai recunosc. Sunt aici din nou si retraiesc momente si imi amintesc cand era cald si frumos. Era EA, ersm noi toti. Acum parca imi aud ecoul cu toate ca nu vorbesc, ci doar ascult. Ascult, privesc, reamintesc, regasesc...nu mai e nimic la fel, cu toate ca sunt toate la locul lor. Nu am mai trait niciodata aceasta senzatie. Sunt din nou, aici, acasa dar aici nu mai e casa mea. Mi-a fost dor, insa as fi preferat sa nu. Acasa este acolo unde "you" a trecut si a lasat atata energie, unde din niste pereti de-un alb murdar a facut sa fie lumina si caldura. Casa mea e acolo unde atunci cand ma trezesc imi oglindeste soarele in retina somnoroasa. Este acolo unde te regasesc de cate ori mi-e dor de tine. Este ciudat, cu toate dispar ca si cum nu ar fi existat, raman doar cicatrici care ma fac cel mai frumos om, asa imi place sa cred. Totul se schimba, nimic nu ramane la fel si oricat de suparata sau tr...